Hipnoza este înconjurată încă de multe mituri și concepții greșite. Din păcate, în ciuda unei cercetări științifice aprofundate și a unei largi utilizări clinice, unii oameni sunt în continuare speriați în mod inutil de stigmatizarea faptului că hipnoza este o procedură mistică sau ezoterică.

Sunt oameni care presupun că hipnoza este o inovație recentă a mișcării New Age, care s-a răspândit în comunitățile metafizice și spirituale în anii 1970- 1980. Asta în cazul celor care văd totuși o utilizare terapeutică, și nu leagă hipnoza doar de ceasuri și spirale magice.

De fapt, hipnoza a fost folosită în Statele Unite încă de la mijlocul anilor 1800 și a fost avansată de pionierii psihologiei moderne precum Sigmund Freud, Pierre Janet și Alfred Binet, printre alții.

Dar să începem cu primele relatări existente despre hipnoză…

 

Hipnoza în antichitate

 

Originile hipnozei sunt inseparabile de cele ale medicinei și psihologiei occidentale. Practic, toate culturile vechi, inclusiv cele sumeriene, persane, chineze, indiene, egiptene, grecești și romane, au folosit hipnoza sub o anumită formă. În Egipt și în Grecia, bolnavii au mers adesea în locuri de vindecare cunoscute ca temple de somn sau temple pentru visuri pentru a fi vindecați prin ceea ce acum cunoaștem ca “transă hipnotică”. În India antică, cartea sanscrită cunoscută sub numele de „Legile lui Manu” a descris diferite nivele de hipnoză: „Sleep-Waking”, „Dream-Sleep” și „Ecstasy-Sleep”.

Unele dintre cele mai vechi dovezi ale hipnozei pentru vindecare provin de la papirusul egiptean Ebers, care datează din 1550 î.Hr. Un alt papirus egiptean (Papa A. Nr. 65) descrie așezarea mâinilor pe pacient, trecerea mâinilor peste corp și fixarea ochilor.

 

 Magnetism, fluidism și mesmerism

 

Timp de mai multe secole, mai ales în timpul Evului Mediu, se credea că regii și prinții aveau puterea de a vindeca prin „Atingerea regală”. Vindecările lor miraculoase au fost atribuite puterilor divine. Înainte ca hipnoza să fie bine înțeleasă, termeni ca „magnetism” și „mesmerism” au fost folosiți pentru a descrie aceste fenomene de vindecare.

Medicul elvețian Paracelsus (1493-1541) a fost primul care a folosit magneți pentru vindecare, în loc de “atingerea divină” sau de o „relicvă sfântă”. Această metodă de vindecare încă se afla în centrul atenției în secolului al XVIII-lea, când Maximillian Hell, preot iezuit și astronom din Viena, a devenit faimos pentru vindecare prin folosirea plăcilor de oțel magnetizate pe corp.

Unul dintre studentii lui Hell a fost Franz Mesmer, medicul austriac care ne-a lăsat cuvântul „mesmerism”. Mesmer a descoperit că ar putea induce transa fără magneti si a concluzionat (incorect) ca forța de vindecare trebuie sa provină de la sine sau de la un lichid invizibil ocupat spațiu. Începând cu 1770, Mesmer s-a dedicat “magnetismului”, și s-a inspirat din scrierile lui Richard Mead și Isaac Newton, postulând existenta unui “fluid animal” care anima toate corpurile vii, animale, și care poate fi influențat prin anumite tehnici.

Unul dintre studenții lui Mesmer, marchizul de Puysegur, a devenit un magnetist de succes și primul care a produs o formă profundă de hipnoză similară somnambulismului (somn-mersul). Urmașii lui Puysegur și teoriei fluidizării Paracelsus-Mesmer se numesc ei înșiși „Experimentaliști”.

 

Puterea sugestiei 

Faria, Liebeault, Bernheim și Școala Nancy

 

În 1813, un preot indo-portughez cunoscut sub numele de Abbe Faria a efectuat cercetări privind hipnoza în India și s-a întors la Paris pentru a studia hipnoza cu Puysegur. Faria a sugerat că nu magnetismul sau puterea hipnotizatorului sunt răspunzătoare de transă și vindecare, ci o putere generată din interiorul minții subiectului. Abordarea lui Faria are la bază munca clinică și teoretică a școlii franceze de psihoterapie centrată pe hipnoză, cunoscută sub numele de Școala Nancy sau Școala de Sugestie.

Școala Nancy a susținut că hipnoza este un fenomen normal indus de sugestie, și nu de rezultatul magnetismului. Școala din Nancy a fost înființată de Ambroise-Auguste Liebeault, un medic francez care este considerat părintele hipnoterapiei moderne. El a studiat asemănările dintre somn și transă și a văzut hipnoza ca pe o stare care ar putea fi produsă prin sugestie.  C

artea lui Liebeault despre somn și stările sale alternative a fost publicată în 1866. Scrierile sale au atras interesul proeminentul medic Hippolyte Bernheim. Bernheim (1840-1919) a fost un renumit neurolog care a fost la început sceptic în ceea ce îl privește pe Liebeault, dar după ce a văzut rezultatele acestuia a fost atât de uimit că a abandonat medicina internă pentru a deveni  hipnoterapeut.

 

Pionierii Psihologiei

 

Unii dintre pionierii psihologiei au studiat hipnoza în ambele școli din Nancy și Paris.

Pierre Janet (1859-1947), care a dezvoltat teorii despre procese inconștiente, disociere și memorie traumatizantă, a studiat hipnoza atât cu Bernheim la Nancy, cât și cu școala rivală a lui Charcot din Paris.

Legendarul psihanalist Sigmund Freud a studiat, de asemenea, hipnoza cu Charcot și mai târziu a ajuns și la Bernheim și Liebeault. Freud a început să practice hipnoza în 1887, iar hipnoza a fost crucială pentru apariția psihanalizei.

Tot în acea perioadă, hipnoza începe să își arate efectele în medicină, unde un număr de medici au dezvoltat folosirea hipnozei pentru anestezie. În 1821, Récamier a efectuat o operație majoră, folosind hipnoza pentru anestezie.  În 1834, chirurgul britanic John Elliotson, care a introdus stetoscopul în Anglia, a raportat numeroase operații chirurgicale dureroase care au folosit hipnoza.

James Esdaile, chirurgul scoțian, a efectuat peste 2.000 de operații minore și 345 de operații majore folosind hipnoza în anii 1840 și 1850.

 

Hipnotismul modern

 

Oftalmologul scoțian James Braid este tatăl hipnotismului modern.

Braid a creat primul termen de neuro-hipnotism (somn nervos), care ulterior a devenit „hipnotism” și „hipnoză” (1841). Braid a văzut o demonstrație a unui magnetist francez, La Fontaine în 1841. El a demontat ideile mesmerismului și a fost primul care a sugerat că hipnoza este un process psihologic.  Braid este probabil primul practicant al medicinei psihosomatice.

În 1847, el a încercat să explice hipnoza prin „monoideism” (concentrându-se pe o idee), însă termenul „hipnoză” a avansat în activitatea școlii Nancy și este termenul folosit și  astăzi.  În America, folosirea hipnozei pentru tratarea rapidă a rănilor și a traumelor în timpul Primului Război Mondial, al doilea război mondial și a conflictului coreean a condus la un interes sporit pentru aceasta în domeniile stomatologie și psihiatrie.

Milton Hyland Erickson (1901-1980), a fost un psihiatru american specializat în terapie familială și hipnoza medicală. A creat un sistem terapeutic complex, ce a îmbinat metafora, hipnoza și alte forme de psihoterapie. Erickson a influențat dezvoltarea terapiilor de scurta durata și a terapiilor de familie (însăși Virginia Satir a fost influențată de către el). Milton Erickson a murit în 1980, dar a lăsat o moștenire de adepți zeloși, care au adus o serie de contribuții importante în domeniu și mai multe școli de psihologie aplicate bazate pe principiile sale principale de terapie și hipnoză. Dintre cei care i-au continuat munca, Stephen Gilligan, Jeffrey Zeig, Ernest Rossi si William O’Hanlon sunt recunoscuți ca și urmași ai sai.

Dave Elman, hipnotizator, muzician, realizator de emisiuni radio. Inspirat în copilărie, atunci când un hipnotizator de scena i-a hipnotizat tatăl pentru a suporta durerile groaznice pe care le suferea ca urmare a unui cancer, acesta a învățat și el la rândul sau hipnoza. Ani la rand a fost entertainer la radio, pana în 1948 când a decis sa predea ceea ce știa despre hipnoza medicilor și dentiștilor. Mai târziu a realizat un curs complet de hipnoza,  numit “Findings in Hypnosis” și mai târziu redenumit “Hypnotherapy”. Cartea lui este considerata clasica de către cei care practica hipnoza terapeutica.

Astăzi hipnoza este folosită deja la scară largă atât clinic cât și terapeutic în întreaga lume. Deși este încă foarte controversată, lumea științifică face pași importanți spre deslușirea misterului celei mai fascinante metode a lucra cu mintea (citește și articolul de aici).

Dacă vrei să afli mai multe despre cum funcționează hipnoza, despre cum funcționează mintea, despre diferitele metode de inducere a stării de transă, despre cum să lucrezi cu copii, cu adulți, despre cum poți folosi hipnoza în controlul și managementul durerii și multe multe altele, te invit atunci la următorul Training Profesional de Hipnoză, oferit de Asociația Română de Hipnoză și susținut de Eugen Popa, Trainer Internațional.

Pentru a te înscrie la următorul Training Profesional de Hipnoză precum și pentru a vedea mai multe detalii și programul pe zile dă click AICI.