Ce este hipnoza?

Am citit foarte multe articole cu acest titlu, am vorbit cu cei mai buni hipnotiști din lume la ora actuală și răspunsul la această întrebare a devenit tot mai clar, cu fiecare interviu, cu fiecare expert întrebat: nu știu!

Predau hipnoza de câțiva ani, colaborez și sunt prieten apropiat cu oameni care predau hipnoză de 30-40 și chiar 50 de ani și deși fiecare are un răspuns personal la această întrebare, firul comun rămâne același: nu știm cu adevărat ce este hipnoza.

Putem să spunem cum funcționează, care sunt efectele sale, cum se simte și cum se manifestă însă toate acestea nu ne spun ce este hipnoza cu adevărat.

Adresez această întrebare la fiecare dintre cursurile pe care le susțin, la workshopuri, prezentări și seminarii, atât în România cât și la nivel internațional iar răspunsurile publicului (care de multe ori conține experți în domeniu) mă duc cu gândul la zicala românească, “câte bordeie, atâtea obiceie”.

Cel mai des întâlnit răspuns este că hipnoza este “o stare modificată de conștiință.” Unii oameni spun asta cu o asemenea satisfacție încât nu mă pot abține să nu întreb “ce înseamnă asta?”. În 90% din cazuri nu primesc nici un răspuns pentru că, deși sună bine, sună deștept și interesant, acest răspuns nu aduce nici o informație reală.

Alții spun că hipnoza este o stare de profundă relaxare, o modalitate de accesare a subconștientului sau o stare de comuniune cu sufletul. Răspunde chiar tu acum la această întrebare, înainte de a continua să citești și notează răspunsul. La terminarea articolului, comentează în căsuța de mai jos și spune-mi care a fost răspunsul tău.

OK, acum poți continua cu cititul. E interesant ce scrie aici. Parol!

Aș putea spune că întrebarea “Ce este hipnoza?” este una greșită pentru că nu definește termenii suficient de clar. Desigur, îmi place să o folosesc atunci când prezint pe această temă pentru că trezește interesul și îi ajută pe oameni să participe activ la discuție în loc să stea ca popândăii pe scaun și să asculte mură-n gură ce spune vorbitorul. Este însă, o întrebare „greșită” sau, mai bine spus, o întrebare capcană.

De-a lungul timpului am ajuns să privesc hipnoza din două perspective: ca proces și ca stare. Procesul poate genera starea dar în același timp starea poate apărea spontan, fără acel proces.

Hipnoza ca Stare

Gândiți-vă la starea de îndrăgostire. Când ești îndrăgostit ești în transă. O transă profundă chiar aș putea spune! Totul e roz, totul plutește iar tu ești în al nouălea cer, mergând spre al zecelea. Grijile dispar, problemele se topesc și pare că totul se rezolvă de la sine. Ești într-o transă atât de profundă, atât de deconectat de lumea din jur încât aproape că devii imun la greutățile cu care te confrunți zi de zi. Nu este asta o stare alterată de conștiință oare? Sigur că este!

Să luăm un alt exemplu. O persoană aflată în stare de șoc. Primește o veste neașteptată sau are loc un eveniment care “o îngheață pe loc” și “nu mai poate gândi.” E „ca și cum s-a blocat mintea.” Cum se numește asta? Ai ghicit, stare alterată de conștiință! Această blocare a minții se referă exclusiv la mintea conștientă, gânditoare, analitică și nu la subconștient, care reprezintă tărâmul emoțiilor, instinctelor și funcțiilor automate.

De cele mai multe ori încerc să explic hipnoza făcând comparații și metafore. De curând am văzut că și alții au început să preia aceste exemple ceea ce nu poate decât să mă bucure pentru că astfel tot mai multă lume iese din transa în care se află vis-a-vis de ce înseamnă hipnoza și începe să o înțeleagă cu adevărat.

Cel mai simplu exemplu este cel cu filmul de care ești prins sau cartea care te-a absorbit.
Spune-mi repede, ce film te-a impresionat cel mai tare?

Un film (dintre multele sunt sigur) care “te-a prins” și în care te-ai simțit că participi cu totul la acțiune! Acel gen de film pe care, atunci când îl vezi, uiți de timp, de lume, de tine.
Ai dreptate, sună cunoscut: este ca atunci când ești îndrăgostit, ca și cum ai avea o stare alterată de conștiință.

Ei bine, imaginează-ți acum că urmărești acel film. Poate este un film romantic sau poate unul de acțiune, de dramă sau o comedie. Ești teleportat cu totul în acel film, trăind experiența trup și suflet și dacă cineva te strigă din cealaltă cameră e ca și cum ar fi într-o galaxie departe departe de tine, “in a galaxy far far away…” cum zice Star Wars!

Te strigă, te cheamă iar tu… nimic! Tu ești în filmul tău, prins, absorbit, mesmerizat, hipnotizat, “transat.”

Vezi tu, multă lume crede că hipnoza este magie, că este ceva “scary”, asemănător cu vrăjitoria. Că este o stare în care nu mai ai deloc controlul, în care altcineva te poate controla și manipula așa cum vrea el fără ca tu să poți ieși din această “vrajă.”

Parcă te și aud gândind, “Păi da! Cam așa este când ești îndrăgostit!” Și sunt de acord cu tine. Parțial!

Când mergi la un film la cinema și îl urmărești cu mare atenție și intensitate, poți să te oprești oricând nu? Poți, dacă vrei, să întrerupi ce faci și să ieși din sală.

Ai control total și ești mereu conștient.

Exact ca și în starea de hipnoză.

Aș putea plusa chiar și spune că atunci când ești în starea de hipnoză ai de fapt chiar mai mult control pentru că aduci lumina minții conștiente în lumea subconștientului înlăturând negura și astfel te cunoști, și te înțelegi mai bine. Este o re-descoperire a universului tău interior care îți dă acum posibilitatea să descoperi resursele tale interioare și să le folosești conștient, în loc să fii folosit de ele.

Teama oamenilor de hipnoză este, la fel ca aproape orice altă teamă, una nefondată. În ultimă instanță omului nu îi este teamă de hipnoză ci de necunoscut. 100.000 de ani petrecuți în preerie au fost suficienți pentru a ne învăța că necunoscutul = pericol. Și de pericol trebuie să te aperi. Este normal, este natural. Vorbim aici de instinctul de conservare fără de care, ai fi murit încă înainte să te naști. Dacă ar fi să dăm vina pe cineva pentru asta atunci ar trebui să învinovățim natura și evoluția. Dar nu vom face asta, nu-i așa?

Norocul nostru este că tot natura este cea care ne-a dat minte să gândim și să înțelegem și, odată ce am realizat și înțeles cu adevărat motivul fricii noastre, nu mai avem cum să ne temem pentru că am adus lumina înțelegerii acolo unde înainte era întunericul ignoranței.

Dacă ne uităm în Dicționarul Limbii Române vom vedea că hipnoza este descrisă drept: Stare asemănătoare cu somnul, provocată artificial prin sugestie, în timpul căreia controlul conștient și contactul cu realitatea slăbesc, trăirile și acțiunile celui hipnotizat fiind supuse voinței hipnotizatorului.

Cam ca în poza de mai jos.

Apreciez intenția celor care au scris această descriere dar le sugerez ca pe viitor să își facă temele și să folosească informații corecte. Sunt convins că există experți în domeniu care le pot explica cu ușurință ce este hipnoza și cu ce se mănâncă. Cu mare drag le pot face 4-5 recomandări.

Cum naiba să nu îți fie teamă de hipnoză când citești o astfel de descriere?? Normal că îți este frică! Nimeni nu vrea să fie “supus voinței hipnotizatorului.”

Definiția de mai sus enunță că hipnoza este o „Stare asemănătoare cu somnul” ceea ce ne duce cu gândul la o relaxare profundă. Aceasta este însă, din păcate, încă o eroare grosolană.

Hipnoza nu este relaxare, iar relaxarea nu este hipnoză tot așa cum faptul că am ochii închiși nu înseamnă că dorm.

O vorbă din popor spune că „nu tot ce zboară se mănâncă.”

Ei bine, a asocia hipnoza cu somnul arată o mare ignoranță și necunoaștere a subiectului, păcat de care tu cititorule nu mai suferi acum!

Dintre toate definițiile pe care le-am întâlnit până acum, cea mai elocventă și mai simplă am regăsit-o culmea, într-un articol în care un reporter întreba unul dintre cei mai de seamă regizori de efecte speciale de la Hollywood care este secretul muncii sale. Acesta a răspuns simplu “Eu trebuie să fac acele efecte să fie suficient de speciale încât să incite imaginația publicului dar suficient de credibile astfel încât să nu fie “prea mult”. Tot el continuă spunând că “Scopul efectelor speciale este acela de a suspenda neîncrederea.”

Aceasta, doamnelor și domnilor, este pentru mine cea mai scurtă și în același timp cea mai cuprinzătoare definire a stării de hipnoză. Suspendarea ne-încrederii!
Acest termen a fost introdus de Aristotel, fiind unul dintre principiile de bază din arta teatrală, cu ajutorul căruia publicul acceptă ficțiunea ca fiind realitate pentru a putea trăi o anumită experiență (de regulă una emoțională).

Când vorbim de hipnoză, vorbim de fapt despre un contract între două părți -hipnotist și client- în care fiecare știe ce are de făcut. Clientul acceptă să urmeze întocmai pașii și sugestiile hipnotistului pentru a obține rezultatul dorit. Hipnotistul oferă sugestii menite să ajute clientul să obțină rezultatul cerut.

Din acest punct de vedere, hipnotistul nu este nimic altceva decât o călăuză, un ghid. Iar această călăuză te poate conduce la rezultatul dorit în funcție de feedbackul pe care clientul i-l dă de-a lungul ședinței.

Hipnoza este comunicare.

Hipnoza este sugestie.

Hipnoza este acceptarea sugestiei fără a o judeca, analiza sau critica.

Cam ce se întâmplă atunci când te uiți la televizor. De aceea este atât de important să folosești cuvintele cu cap, să fii atent la ce, cum, cât și când spui.

Când îți stăpânești cuvintele îți stăpânești viața.

Hipnoza ca Proces

Haideți să vorbim acum despre hipnoză din punct de vedere al procesului.

Acesta este, în ultimă instanță un ritual, o poveste, o punere în scenă, praf de stele, mărgele de sticlă.

Procesul hipnotic este o înșiruire de pași menită să ocolească mintea conștientă și să stabilească comunicarea cu mintea subconștientă.

Atât și nimic mai mult. Este ca și cum ai lua “serul adevărului” care nu face nimic altceva decât să “amorțească” capacitatea de control a minții conștiente și să deschidă larg poarta către subconștient.

Definiția hipnozei, așa cum am învățat-o eu, este următoarea: Depășirea sau ocolirea factorului critic al minții conștiente și stabilirea unei comunicări acceptate de către subconștient.

Acum mai citește odată propoziția.

Știu, nu e tocmai ușor de înțeles, cu atât mai puțin de memorat.

Totuși, dacă te uiți cu atenție vei observa ceva foarte interesant. Această definiție nu o găsești în dicționar ci printre cei care practică cu adevărat hipnoza. Este poate singura formulă general acceptată de cătee profesioniștii în domeniu.

Dacă te uiți cu atenți vei observa că nu găsești nicăieri în acest enunț ideea că hipnotizatul este “supus voinței hipnotizatorului.” Această idee falsă este înlocuită de “stabilirea unei comunicări acceptate de către subconștient.”

De cele mai multe ori, când lucrez cu cineva, persoana respectivă este în transă încă înainte de a începe eu “ritualul” de inducție hipnotică. Îl fac doar pentru ca mintea sa conștientă să fie satisfăcută ca a “făcut ceva” pentru a ajunge în acea stare.

Omul este un animal ciudat. Dacă îi spui să îți aducă un măr, se uită urât la tine. Dacă în schimb îi dai un motiv să facă asta, va arde de nerăbdare să-ți îndeplinească dorința.

Dacă i-aș spune lui Costică să intre în transă s-ar chinui, s-ar strădui și foarte probabil că va eșua, tocmai pentru că s-ar chinui atât. Dacă în schimb îi zic să închidă ochii, să lase grijile deoparte câteva minute și să se lase călăuzit de vocea mea într-o experiență minunată de relaxare, pace și calm, va începe să toarcă de plăcere!

De ce? Pentru că i-am dat un motiv.

Dacă stai la coadă la farmacie și te rog să mă lași să ma bag în față, sunt sigur că vei strâmba din nas. Dacă în schimb spun: “te rog, lasă-mă să mă bag în față pentru că soția mea stă să nască,” ar da foarte rău pentru tine dacă nu m-ai lăsa.

Acțiunea este aceeași, modul de atingere a scopului diferă. Omul are nevoie de un motiv pentru a acționa.
Când vine vorba de hipnoză motivul pe care îl oferim minții, scuza de care ne folosim o reprezintă inducția hipnotică, procesul hipnotic.

Acest proces poate să aibă loc gradat, ca în hipnoza Ericksoniană sau indirectă, poate să aibă loc mai rapid, ca în hipnoza clasică, directivă sau instant. Dar despre aceste tipuri de inducție voi vorbi într-un articol viitor.

În concluzie, ce este hipnoza?
Alege un număr!
1) Hipnoza este comunicare
2) Hipnoza este acceptarea sugestiei
3) Hipnoza este un proces
4) Hipnoza este un ritual
5) Hipnoza este suspendarea neîncrederii.

Acum știi ce este hipnoza. Nu trebuie decât să alegi răspunsul care îți place și să îl folosești pe acela.

Poți folosi hipnoza pentru divertisment (hipnoza de scenă), sau în scop terapeutic sau, o poți folosi pentru dezvoltarea personală.

Cel mai important lucru este să înțelegi că, mai presus de orice, hipnoza este o unealtă. O cheie care îți permit accesul în universul ascuns al minții tale. Oricine poate practica hipnoza pentru că oricine poate să aprindă un bec. Poți să folosești un script sau un scenariu pentru asta.

Atâta vreme cât ai contractul cu clientul, iar termenii acestuia sunt clari și fiecare știe ce are de făcut și la ce să se aștepte din partea celuilalt, nimic nu va putea împiedica procesul hipnotic și intrarea în starea de hipnoză.

Dacă vrei să afli mai multe despre cum funcționează hipnoza, despre cum funcționează mintea, despre diferitele metode de inducere a stării de transă, despre cum să lucrezi cu copii, cu adulți, despre cum poți folosi hipnoza în controlul și managementul durerii și multe multe altele, te invit atunci la următorul Training Profesional de Hipnoză, oferit de Asociația Română de Hipnoză și susținut de Eugen Popa, Trainer Internațional.

Pentru a te înscrie la următorul Training Profesional de Hipnoză precum și pentru a vedea mai multe detalii și programul pe zile dă click AICI.

PS: Nu citi singur(ă). Unde-s mulți, Bucuria crește! Trimite acest articol și prietenilor tăi care doresc să aibă o viață mai bună!
PPS: Ți-a plăcut ce ai citit? Abonează-te la Newsletter și primești articole și informații noi.

Acum scrie te rog în căsuța de mai jos care a fost primul tău răspuns la întrebarea „Ce este hipnoza?” De-abia aștept să citesc!