9 Mituri din Psihologie

9 Mituri din Psihologie pe care oamenii încă le cred

 

Românii sunt experți în politică și… la dat sfaturi. Fiecare om are o opinie despre ceva și, de cele mai multe ori, îți vor “dovedi” că au dreptate folosind exemple din psihologie. Studii de care au auzit și cazuistică auzită la mâna a doua și înțeleasă la mâna a noua.

Acesta este cazul clasic al pseudo-științei, în care multe dintre observațiile pe care noi le avem despre lume, se apropie destul de mult de rezultatele empirice obținute prin studii nepărtinitoare dar totuși, insuficient de mult pentru a se putea corela și a fi susținute de acestea.

“Seamănă dar nu răsare” spunea vărul meu, și bine zicea. Problema este că, ne este mai ușor, mai facil să credem ceea ce credem deja, decât să verificăm dacă ceea ce credem este într-adevăr așa, dacă este validat, sau este doar opinia noastră.

Aceste 9 Mituri din Psihologie, nu sunt nici pe departe singurele. Există poate sute de astfel de mituri dar în acest articol am ales să prezint doar 9 dintre ele pentru a nu te covârși cu prea mult text.

Dacă vrei să afli și mai multe astfel de informații, scrie te rog asta într-un comentariu și cine știe, poate vom pune la un loc o mică cărticică pe acest subiect.

Una dintre cele mai mari probleme pe care aceste mituri le creează sau, mai degrabă, pe care faptul că oamenii  cred le generează, este aceea că, noi acționăm în baza credințelor noastre, iar aceasta poate conduce la credințe foarte eronate despre noi și despre lume.

Aceste mituri, pot contribui la stigmatizarea unor stări, reacții sau comportamente, la stereotipizare și chiar la dezinformarea publică în domenii precum educația, poliția, sănătatea și multe altele.

9 Mituri din Psihologie

Mitul Psihologic 1 – Învățăm mai eficient atunci când predăm prin stilul nostru de învățare preferat

Conceptul de bază aici este că învățăm mai bine atunci când ni se predă prin propria modalitate preferată, cum ar fi prin materiale vizuale, ascultând sau făcând ceva.

Un sondaj recent a constatat că peste 96% dintre participanți cred în acest principiu.

Realitatea este de fapt alta. Cercetarea în domeniul psihologiei a demonstrat în mod constant că oamenii nu învață mai bine când sunt învățați prin modalitatea lor preferată.

De fapt, cea mai eficientă modalitate de predare variază în funcție de natura materialului studiat.

O altă problemă pe acest subiect este legată de cum definim și cum măsurăm stilurile de învățare.

Cele mai multe scale publicate pentru măsurarea stilurilor de învățare nu sunt fiabile (produc rezultate diferite pe fiecare testare). Aceste nu reușesc să se coreleze cu performanța reală a elevilor în materie de învățare.

Mitul Psihologic 2 – Memoria (amintirea) este ca o înregistrare a ceea ce sa întâmplat

Ideea că memoria este ca o înregistrare a evenimentelor este foarte inadecvată, deoarece implică un nivel nerealist de precizie și de permanență, ceea ce nu corespunde de fapt cu realitatea.

Amintirile noastre reprezintă o versiune distorsionată a ceea ce sa întâmplat și se schimbă permanent și constant în timp.

Și totuși, un sondaj realizat în urmă cu câțiva ani cu aproape 2000 de persoane a constatat că 63% dintre acești au crezut că “memoria funcționează ca o cameră video”.

Această idee eronată bazată pe concepții greșite conduce la mari probleme mai ales în domeniul polițienesc și judiciar și pune sub mare semn de întrebare credibilitatea mărturiilor martor oculari.

De exemplu, mulți judecători și polițiști consideră că, cu cât memoria unui martor este mai exactă, cu atât mai mult de încredere va fi mărturia acestuia.

Cu toate că nenumărate studii psihologice demonstrează că nu există aproape nici o legătură între încrederea unei persoane în amintirile sa și acuratețea informațiilor pe care le prezintă.

Mitul Psihologic 3 – Delincvenții violenți au de obicei un diagnostic de boală mintală

Atunci când persoanele cu probleme de sănătate mintală comit crime violente, mass-media are un interes disproporționat.

Nu e de mirare că anchetele arată că majoritatea publicului consideră că persoanele cu boli mintale sunt în mod inerent violente.

De fapt, așa cum explică Scott Lilienfeld și colegii săi în cartea 50 de Mituri ale Psihologiei Populare, dovezile sugerează că cel puțin 90% dintre persoanele cu boli mintale nu comit acte violente.

Mai mult decât atât majoritatea covârșitoare a infractorilor violenți nu sunt bolnavi psihic.

Unii pacienți cu afecțiuni specifice (cum ar fi halucinațiile, care le spun “să comită acte”) sunt expuși unui risc sporit, dar actele de violență sunt rare de fapt.

O meta-analiză din 2011 a concluzionat că 35.000 de pacienți cu risc crescut de diagnostic cu schizofrenie ar trebui să fie vizionați permanent sau incarcerați pentru a preveni o ucidere a unui străin de către un pacient.

Mitul Psihologic 4 – Mulțimea îi face pe oameni să devină proști și periculoși

Este deja un fapt obișnuit să auzim că lumea s-a “bulucit ca o turmă” atunci când media prezintă informații despre un eveniment care a implicat un număr mare de oameni.

Se vehiculează foarte mult ideea că, atunci când suntem într-un grup mare, ne pierdem cu firea și fiecare e pe cont propriu.

Această caracterizare este nu este susținută însă de studiile realizate în această direcție. Aceste studii se axează pe  comportamentul mulțimilor și au demonstrat rezultate foarte surprinzătoare.

Ele evidențiază faptul că panica apare de fapt foarte rar și oamenii se opresc adesea să se ajute reciproc.

Cooperarea este de fapt sentimentul cel mai frecvent atunci când oamenii simt un sentiment comun de identitate.

Psihologul John Drury a observat asta bazându-se parțial pe interviurile sale cu persoane care au fost prinse în situații de urgență iminente, cum ar fi îngrămădeala de la un concert cu Fatboy Slim pe plaja din Brighton în 2002.

Drury și colegii săi susțin că acest lucru are implicații asupra modului în care autoritatile controlează sau caută să rezolve situatiile de urgență.

Acesta chiar recomandă să avem încredere că oamenii aflați în situații de criză se vor comporta mult mai social și vor fi mult mai dornici să ajute decât s-au așteptat până acum organele de ordine.

Mitul Psihologic 5 – Autismul este cauzat de neuroni oglindă (reflectorizanți) stricați

Acesta nu este singurul mit în ce privește autismul, dar este cel mai des întâlnit.

Faimosul neurolog  VS. Ramachandran a afirmat că “cauza principală a autismului este un sistem neuronal-oglindă defect”.

Neuronii oglindă sunt celule care reacționează atunci când efectuăm o acțiune sau vedem pe altcineva care efectuează acea acțiune. Gândește-te când vezi pe cineva că primește o lovitură între picioare și ai o idee foarte clară despre cum funcționează acești neuroni.

Ideea de “oglindă defectă” care cauzează autismul este una foarte atrăgătoare și a avut parte de foarte mult tam tam în media.

Această idee este frecvent folosită de către autorii populiști care scriu despre știință  (de exemplu, scriind în Daily Mail, Rita Carer a spus că “persoanele cu autism adesea nu simt empatie și activitatea neuronilor-oglindă este foarte redusă “).

Cu toate acestea, un meta-studiu publicat în 2013, bazat pe 25 de studii relevante, nu a găsit dovezi care să susțină aceste ipoteze.

 

Mitul Psihologic 6 – Vederea înseamnă semnale emise de ochi

De fapt, vederea se bazează pe razele luminoase care se reflectă în retina la spatele ochiului.

Cu toate acestea, ideea veche și greșită că vederea funcționează în mod opus – cu raze care ies din ochi către afară – este încă foarte prezentă la mulți oameni. Această idee a fost evidențiată de studiile realizate în anii 1990 și 2000.

De exemplu, aproximativ o treime dintre studenții universitari cu care s-a realizat studiul au afirmat că ei cred că ceva iese din ochi atunci când vedem lucruri.

Deși această concepție greșită, ea se încăpățânează să rămână foarte prezentă.

Una dintre teorii spune că aceasta se datorează faptului că, dintr-o perspectivă subiectivă, lucrurile apar “acolo” și, de asemenea, datorită “sentimentului” că cineva se holbează la noi.

Experimentele au arătat că, deși mulți oameni au crezut că cineva se holbează la ei din spate, aceștia  nu au putut spune cu acuratețe dacă într-adevăr cineva îi privea pe ei din spate, sau acele persoane se uitau în altă parte.

Mitul Psihologic 7 – Experimentul din închisoarea Stanford

Experimentul din închisoarea Stanford a demonstrat că o situație negativă poate transforma pe cineva într-o persoană negativă, nocivă.

Acesta este unul dintre cele mai renumite experimente din lumea psihologiei. Experimentul de la Stanford a avut loc în 1971 și a implicat participarea elevilor, unii având rolul de prizonier iar alții de gardian.

Experimentul Închisorii Stanford a trebuit să fie întrerupt pentru că gardienii au devenit abuzivi.

Philip Zimbardo, cel care a condus studiul, a declarat că acest studiu a arătat cum anumite dinamici situaționale pot transforma pe oricare dintre noi rău.

Zimbardo a acționat chiar și în calitate de martor expert în apărarea procesului real al unuia dintre gardienii abuzivi din Abu Ghraib.

Dar experimentul Stanford a fost realizat foarte greșit și, de asemenea, a fost interpretat greșit.

Cercetările ulterioare, cum ar fi Experimentul închisorii BBC, au arătat cum aceeași situație poate duce mai degrabă la comportamentul cooperativ decât la tiranie. Totul depinde dacă și de modul în care oamenii se identifică unul cu celălalt.

Din nefericire, multe manuale moderne de psihologie continuă să răspândească o explicație simplistă și eronată a experimentului Stanford.

Mitul Psihologic 8 – Majoritatea covârșitoare a actelor de violență în familie sunt comise de bărbați

Un sondaj publicat în 2014 a constatat că peste 65% dintre respondenți consideră că este mult mai probabil, sau erau chiar convinși cu adevărat, că violența domestică este comisă în proporție covârșitoare de bărbați.

Este lesne de înțeles de ce bărbații și nu femeile sunt de presupus că pot realiza pentru o fărădelege violentă.

Din punct de vedere fizic, bărbații sunt, în medie, mai mari și mai puternici, iar acest aspect îi fac să fie considerați o amenințare mai reală.

Cu toate acestea, statisticile oficiale din Statele Unite arată că violența femeilor asupra bărbaților este, de asemenea, o problemă majoră.

Studiul “Studiul Național asupra Partenerul intim și violența sexuală din SUA” a constatat că unul din patru bărbați a suferit violență fizică, viol și / sau au fost urmăriți din partea unui partener. În cazul femeilor, raportul este de una din trei femei. În pus, 83% din violența asupra bărbaților este cauzată de către femeia cu care erau în relație.

Acest lucru nu diminuează gravitatea sau amploarea problemei abuzului bărbaților asupra femeilor. El doar caută să recunoască faptul că există și o problemă semnificativă și mai puțin cunoscută a femeilor care violează bărbații.

Mitul Psihologic 9 – Bolile mintale sunt cauzate de un dezechilibru chimic în creier

Un studiu efectuat în Statele Unite a constatat că peste 80% dintre oameni consideră că boala mintală este cauzată de un dezechilibru chimic în creier.

Dacă, întrebi orice psihiatru sau neurolog și, dacă aceștia sunt onești, îți va spune că nimeni nu știe cu adevărat care ar trebui să fie echilibrul “corect” al substanțelor chimice din creier.

Unul dintre factorii care au condus la acest mit vine din faptul că medicamentele antidepresive modifică nivelele  neurochimice din creier.

Desigur că asta nu înseamnă că un dezechilibru chimic provoacă problemele, tot așa cum durerea de cap nu este cauzată de lipsa de paracetamol.

Mitul este îmbrățișat de mulți oameni care suferă de probleme de sănătate mintală și chiar de unele cadre militare (care au trecut prin evenimente traumatice).

Acest lucru se datorează în parte faptului că ei cred că oferă o legitimitate medicală condițiilor cum ar fi depresia și anxietatea.

Cu toate acestea, cercetările au arătat că situațiile în care bolile psihice au o cauză biologică sau/și chimică (inclusiv teoria  dezechilibrului chimic) pot conduce adesea la stigmatizare.

Una dintre cele mai mari probleme în acest caz este ideea că problemele de sănătate mintală sunt permanente și incurabile.

 

Tu ce părere ai despre cele 9 Mituri din Psihologie

Este evident că acestea sunt doar o parte din miturile cu care ne confruntăm zilnic. Realitatea este că acestea sunt de ordinul sutelor și ne influențează constant viața. Și nu în bine.

Ai recunoscut o parte dintre aceste mituri?

Ce alte mituri cunoști despre care ar fi interesant să scriem?

Scrie te rog intrebările și sugestiile tale într-un comentariu la această postare.

2019-02-01T11:28:15+02:00 31 ianuarie 2019|