Ori de câte ori ne referim la simțuri, aproape întotdeauna ne gândim că avem doar 5, nu-i așa? Cele de care știm cu toții: văz, auz, miros, gust, tactil.
Oh, dar ce greșeală oameni buni, când noi suntem mult mai bogați decât atât! De fapt, numărul lor depășește 15 iar unii oameni de știință vorbesc de mai mult de 20.

Uneori auzim vorbindu-se despre al 6-lea simț, definit ca fiind o percepție extra-senzorială dar care, așa cum vom vedea, este de cele mai multe ori o combinație a mai multor simțuri.
Notă: dacă te gândești la cuvântul extra-senzorial vei fi surprins să realizezi ce înseamnă cu adevărat: înseamnă că este un simț în plus? înseamnă că este în afara simțurilor? înseamnă că este peste celelalte simțuri?
Sunt foarte curios să aflu opinia ta.

Revenind la oile noastre, pardon, simțurile noastre, înainte de a ne întreba câte simțuri ai, hai mai bine să definim termenul ca să putem înțelege despre ce discutăm!

Definiția Wikipedia

Simț: orice sistem alcătuit din celule care răspund unui fenomen fizic specific și care corespund unui anumit grup de regiuni din creier unde aceste semnale sunt recepționate și interpretate.

Definiția DEX

SIMȚ, simțuri, s. n. 1. Facultate a oamenilor și a animalelor de a percepe impresii din lumea exterioară cu ajutorul unor organe specifice; funcție a organismului prin care acesta recepționează și prelucrează o anumită categorie de stimuli externi sau interni; simțire.

Când vorbim de simțuri, deci, fie ele extra-senzoriale sau nu, facem referire automat la percepții, la un sistem de preluare și procesare a informației, din exterior sau din interiorul nostru. Astfel, putem să le clasificăm în două mari categorii: simțuri Externe (Exteroceptive) și simțuri Interne (Enteroceptive).

Simțurile Exteroceptive

Percepe senzații din exterior cum ar fi văzul, auzul, mirosul, tactilul, și gustul. Pe lângă aceste 5 simțuri de care știe toată lumea, mai sunt și: termocepția (diferențele de temperatură), mâncărimea, nocicepția (durerea), echilibrocepția (echilibrul), propriocepția (poziția corpului în spațiu).

Simțurile Enteroceptive

Cuprinde orice simț care este stimulat de activitatea și starea internă a corpului. Include celule și sisteme nervoase perceptive sau receptive din organism și din organele interne care semnalează creierului starea și funcționalitatea lor. Deși multe dintre aceste funcții nu au un nume (cum ar fi văzul sau auzul), intră în categoria simțuri prin funcția pe care o au.

Acestea sunt: foamea, magnetocepția (direcția), întinderea pulmonară, chemoreceptorii periferici, chemoreceptorii activare, chemoreceptori sistemului circulator, receptorii cutanați, receptorii întindere tract intestinal, receptorii senzorial esofagali, receptorii senzoriali ai faringelui, receptorii senzoriali ai vezicii și rectului, receptorii senzoriali ai vaselor sanguine, setea, timpul, ecolocația.

Mai poți? Nu ai colapsat încă simțurilor? Atunci citește mai departe!

Să începem cu Simțurile Exteroceptive (Externe)

Văz: Organul de simț este ochiul. Acesta preia informația din exterior și o transmite către creier prin intermediul nervului optic. De reținut că informația ajunge de la ochi în creier, care apoi combină cele două surse pentru a crea o imagine completă, continuă. Astfel, creierul “umple golul” din vederea noastră, gol care se creează la intersecția dintre cele două câmpuri vizuale. Acesta este numit blindspot.

Auz: Organul de simț este urechea. Aceasta preia sunetele care sunt, în ultimă instanță, vibrații în aer. Aceste vibrații sunt receptate cu urechea exterioară care preia sunetul de la exterior și îl transmite către senzorii interni numiți toba urechii.

Miros: Organul de simț este nasul. Acest simț este unul “chimic” care, potritiv unui studiu, are 388 de receptori. Mirosul este amestecul de “chimicale” pe care îl percepem cu nasul iar această informație este apoi transmisă către creier pentru decodificare.

Gust: Organul de simț este gura. Gustul, un alt simț “chimic”, este adeseori confundat cu savoarea, care este de fapt o combinație între gust și miros.

Tactil: Organul de simț este pielea. Acest simț poate prelua stimuli și prin limbă sau gât și mucoasă. Pentru unele persoane, acest simț este mult mai important chiar decât auzul sau mirosul.

Buuuun, acum am terminat cu ceea ce știai deja! Acum începe distracția!
Să continuăm cu simțurile Exteroceptive și apoi le luăm la bani mărunți pe cele Enteroceptive.

Echilibrocepția: Simțul echilibrului, balanței. Se ajută de toba urechii pentru a stabili și organiza mișcarea, direcția, accelerația și poziția corpului.

Propriocepția: Numită și simțul kinestezic ne ajută să identificăm poziția noastră în spațiu precum și poziția membrelor noastre în relație cu corpul nostru. Pentru a testa calitatea acestui simț, închide ochii și atinge vârful nasului cu degetul arătător de la ambele mâini, alternativ.

Nocicepția: Adică durerea! Există senzori în corpul nostru care semnalează deteriorarea unor celule sau ale unor țesuturi. Durerea este un semnal de alarmă că ceva undeva nu e OK. Nocicepția sau durerea se referă aici la aspectul fizic și nu la cel emoțional sau mental. Nocicepția funcționează prin intermediul a trei tipuri de senzori: cutanați (la nivelul pielii), somatic (oase și închieturi) și visceral (la nivelul organelor interne)

Termocepția: Acest simț este atât intern cât și extern pentru că pe de o parte percepe temperatura externă a corpului, cald sau frig, iar pe de altă parte percepe temperatura internă, ajutând astfel la reglarea sa. Acționează ca un termostat. Spre exemplu, atunci când îți este foarte cald, pielea, care este cel mai mare organ al corpului (pe bune, pielea este un organ!) se răcește, pentru a putea restabili o temperatură optimă.

Mâncărimea: Senzația de mâncărime este generată de anumiți receptori specifici la nivelul pielii.

Simțurile Enteroceptive (Interne)

Foamea (nu te-ai fi gândit nu?): Foamea este un amestec între văz, miros și gust. Foamea este diferită de poftă sau apetit, care se bazează pe aceleași simțuri.

Setea: monitorizează constant organismul și cantitatea de apă existentă pentru o funcționare optimă a sa.

Magnetocepția: Abilitatea de a detecta câmpuri magnetice care este esențială pentru simțul direcției. Acest simț este destul de slab la oamenii care locuiesc la oraș sau folosesc GPS pentru deplasări. Există însă anumite popuplații la care acest simț este atât de dezvoltat, încât indiferent cât i-ai ameți de cap și în orice spațiu i-ai băga, îți vor putea spune instant unde se află Nordul sau Sudul. De reținut că, în general, persoanele care folosesc termenii stânga, dreapta, față și spate se orientează mai prost în spațiu comparativ cu cei care folosesc Nord, Sud, Est, Vest. Poate ție ți se pare ciudat să spui cuiva “ia-o spre nord”, însă acest gen de exprimare este pe atât de uzual și obișnuit pe continentul american, precum este la noi “mergi înainte”.

Senzori de tensiune: Se regăsesc în întreg organismul și permite creierului să monitorizeze tensiunea din mușchi.

Chemoreceptori: Activează o zonă din creier (medula) care controlează și detectează prezența hormonilor și a drogurilor. Sunt de asemenea implicați în reflexul de vomă.

Chemoreceptori periferici:
–  O parte din ei se găsesc în creier și monitorizează dioxidul de carbon și nivelul de oxigen din creier generdând senzația de sufocare dacă nivelul de dioxid de carbon crește prea mult.
– O altă categorie de chemoreceptori se regăsește în sistemul circulator, măsurând nivelul de sare și generând senzația de sete, dacă acesta crește prea mult. De asemnea, în cazul diabeticilor, pot reacționa atunci când nivelul de zahăr este crescut.

Receptori cutanați: se găsesc în piele și răspund la atingere, presiune, temperatură dar și vasodilatație la nivelul pielii, ca în cazul roșitului.

Senzori de întindere: Se regăsesc atât în organe cum ar fi plămânii, inima, vezica, precum și în tractul intestinal, stomac și în vasele sanguine.

Receptori de întindere pulmonari: Se găsesc în plămâni și monitorizează dilatarea acestora, contribuind decisiv la ritmul respirator.

Senzori de întindere gastrointestinali: contribuie la durerile de colici.

Senzori de întindere esofagali: senzații percepute în gât atunci când apare senzația de înghițire, vomitare.

Senzori de întindere ai faringelui: reacționează generând senzația de expectorare.

Senzori de întindere ai vezicii și rectului: contribuie la senzația de sațietate.

Senzori de întindere ai vaselor sanguine: pot contribui la senzația de durere de cap ca rezultat al vasodilatației.

Alte simțuri

Timpul: deși percepția timpului nu este asociată cu un sistem senzorial anume, se pare totuși că creierul uman posedă un sistem de percepție a timpului. Percepția timpului are legătură (deși nu se știe exact cum) cu ritmul circadian (ciclul veghe-somn). Mecanismul care ne permite să percepem timpul este alcătuit din cortexul cerebral, cerebel și ganglia. Copii au o percepție a timpului mult mai precisă decât adulți.

Ecolocația: Simțul care ne permite navigarea în spațiu cu ajutorul sunetului. Asta înseamnă că persoană surdă nu se poate folosi de ecolocație. Acest simț este foarte puțin studiat și cunoscut dar se pare că este de foarte mare folos celor care îl utilizează. Cei care folosesc ecolocația, emit un sunet puternic lipind limba de cerul “pocnind” practic din limbă, ca atunci când imiți tropăitul calului. Odată sunetul emis, acesta se “lovește” de obiectele din jur și reverberează înapoi fiind perceput de auz care apoi decodifică semnalul și îți “spune” unde se află diferite obstacole. Ecolocația poate fi folosită de oricine, nu doar de persoane fără simțul văzului.

Video are 45 minute. Îți sugerez să citești tot articolul (mai e puțin) și apoi să te uiți la video!

 

Acestea sunt simțurile cunoscute sau descoperite până acum. Dacă mai este vreun altul de care știi și pe care nu l-am menționat, te rog să mi-l semnalezi pentru a-l adăuga la această listă!

Nu am vorbit în acest material despre simțurile paranormale și despre abilitățile nedescoperite sau nedezvoltate încă de marea majoritate a oamenilor dar promit că voi lua acel taur de coarne într-un articol viitor!

După cum vezi, omul este Fascinant! Gândește-te numai la câte ai aflat despre tine acum! Imaginează-ți ce ar însemna să poți folosi Puterea Minții pentru a controla aceste simțuri! Există oameni care o pot face, care au ajuns la aceste capacități după mulți ani de practică asiduă a meditației și a tehnicilor yoga, tehnici corporale sau de respirație, cum este cazul lui Wim Hoff, care poate controla temperatura corpului sau senzația de durere prin Puterea Minții!

 

PS: Nu citi singur(ă). Unde-s mulți, Puterea (Minții) crește! Trimite acest articol și prietenilor tăi care doresc să aibă o viață mai bună!
PPS: Ți-a plăcut ce ai citit? Abonează-te la Newsletter și primești articole și informații noi.

Comentezi?!
Ce bine! Fă-o mai jos în chat-boxul de sub articol