Am citit de curând un articol foarte mișto apărut în New York Times în care se vorbește despre frică și cum o putem eradica și din care voi prezenta aici câteva idei. Alături de acestea voi introduce și opinia personală care rezultă din experiențele mele de lucru cu oamenii.

Înainte de toate însă, vreau să lămurim termenul „frică” astfel încât atunci când îl folosim, să știm cu toții despre ce vorbim.
În DEX frica este prezentată ca fiind „Stare de adâncă neliniște și de tulburare, provocată de un pericol real sau imaginar.” Atunci când vorbesc despre frică, oamenii au tendința să folosească o multitudine de termeni cum ar fi, panică, fobie, teamă, spaimă, teroare, etc. De cele mai multe ori însă acești termeni sunt folosiți în mod incorect din necunoștință de cauză. Tocmai de aceea am dorit să definim termenul înainte să începem să discutăm despre el.

Acum că avem definiția dată de DEX, vreau să îți ofer o altă definiție care mie mi se pare foarte clară și simplă.
Privită în mod practic și fără prea multe fasoane, frica este o memorie, o amintire.
Chiar și atunci când spui că îți este frică de viitor, acesta este perceput prin prisma trecutului. Dacă nu ai nici un concept despre ceva din viitor, atunci nu are cum să îți fie teamă de el.
Așadar, frica este dorința de a nu mai re-trăi o experiență neplăcută din trecut. Dacă nu am fi avut acea experiență, nu am fi suferit și deci nu ar avea de ce să ne fie frică.

Frica este o amintire!

Ori de câte ori trăim sentimentul de frică, într-un fel sau altul ne re-amintim ceva din trecut. Și, ori de câte ori ne reamintim ceva din trecut, noi re-construim acea amintire.
Să-ți explic cum vine asta.
Gândește-te la amintiri ca la un colaj alcătuit din părțile sale componente. Sau, poți să te gândești la ele ca la un curcubeu din mii de culori. Toate acele culori alcătuiesc curcubeul iar forma, ordinea și intensitatea sa, toate își au rolul și orânduirea lor. Ori de câte ori îți reamintești ceva, este ca și cum ai re-alcătui acest curcubeu însă, de fiecare dată când o faci, îl vei „asambla” un milimetru diferit. Această re-asamblare este de fapt numită în mod oficial reconsolidare. Chiar mai mult decât atât, atunci când îți amintești ceva, tu de fapt scoți la iveală, din adâncurile minții tale, ultima re-asamblare a acelei amintiri.

Ca să sumarizăm, de fiecare dată când îți amintești ceva tu de fapt reconstruiești acel ceva și, de fiecare dată când faci asta, o faci în baza ultimei reconsolidări și nu în baza evenimentului inițial.
O altă comparație ar fi aceea a unui document la care lucrezi. Scrii 10 pagini și salvezi apoi închizi computerul. A doua zi, deschizi și faci câteva mici modificări la text, salvezi și închizi. Și tot așa. Ori de câte ori vei deschide acel document, vei accesa ultima sa modificare și nu ceea ce ai scris prima dată.

Elementul cheie care face ca o emoție să ne rămân puternic întipărită în minte sau să o uităm în secunda doi este emoția pe care acea experiență ne-o generează sau pe care o trezește în noi.
Cu cât emoția este mai puternică, cu atât informația din acea amintire este mai profund gravată în mintea noastră. Iar dintre toate emoțiile umane, frica este cea mai puternică, fiind direct responsabilă pentru existența noastră ca specie.

Frica este importantă. Frica este sănătoasă. Frica este esențială pentru existența noastră.
În același timp, frica ne limitează, ne împiedică, ne paralizează.
Oare de ce se întâmplă acest lucru?

Una dintre cele mai simple explicații o găsim în moștenirea noastră genetică! În timpurile demult apuse ale copilăriei omenirii, când omul trăia în câmp deschis și trebuia mereu să fie atent să nu îl pape tigrul cu colți sabie sau să nu îl calce în picioare vreun mamut, frica a reprezentat principalul mod de existență! Această emoție s-a înscris atât de adânc în ADN-ul uman încât acum face parte integrantă din sistemul nostru de gândire și operare și de cele mai multe ori ne controlează dincolo de puterea noastră de control.

Astăzi nu mai trăim în preerie sau în câmpii deschise sau peșteri ci ne considerăm civilizați și, de multe ori încercăm cu disperare să ne controlăm pornirile animalice. Oamenii „civilizați” au ajuns la acest „standard” doar de câteva mii de ani fapt care, privit din prisma evoluției speciilor este egală cu o secundă din 24 de ore. Cum bine spunea Heraclitus din Ephesos „Singura constantă în univers este schimbarea.” Definiția termenului „civilizație” este și ea supusă aceleiași legi universale și drept urmare este la rândul ei în continuă schimbare, după cum se schimbă și lumea. Ceea ce doar acum 150 de ani era considerat civilizat, este acum considerat a fi barbarism și animalic.

Aceleași instincte care ne-au adus până aici, pe scara evoluției noastre, par acum să ne împiedice să înaintăm.
Mă amuză copios când aud pe cineva că îmi vorbește despre a fi „civilizat”. Dacă stai să te gândești un pic, animalul numit om, și-a dezvoltat și rafinat instinctele de-a lungul 100.000 de ani. A încerca să controlezi frica este ca și cum ai vrea să schimbi în câteva sute de ani, ceea ce natura a construit în câteva sute de mii de ani. Nu e deloc chiar așa ușor. Dar nici nu este imposibil.

Cum spuneam mai sus, nu mai trăim în preerie însă sistemul de răspuns la stimulii externi, sistem perfectat de-a lungul a mii de ani, funcționează ca și cum am fi în continuare pe câmp. Tigrul cu colți-sabie a fost înlocuit de șoferul din trafic sau de șeful enervant.
Fiecare clipă din viața noastră este încărcată de momente care ne stresează, nu ne calmează, iar toate acestea conduc în timp la o adevărată epidemie de atacuri de panică, anxietate generalizată, fobii, șamd.

Una dintre credințele de bază ale neuroștiinței este că odată formată, o amintire încărcată emoțional va rămâne permanent în mintea ta și va continua să te afecteze continuu din acel moment, până la sfârșitul vieții. Dacă „ai apucat” să îți fie frică de păianjeni spre exemplu, atunci vei rămâne cu această frică pentru totdeauna și, tot ce poți face este eventual să găsești o modalitate de a conviețui cu această frică.
Cel puțin așa s-a crezut până acum.

Tratamentul standard pentru fobii care este acum la modă folosește expunerea gradată a pacientului la stimul în speranța sporirii puterii de control al reacțiilor față de acel stimul. Cu alte cuvinte, dacă lui Costică îi este frică de, sau are fobie față de ursuleți de pluș, atunci acestuia îi vor fi prezentați în mod repetat ursuleți de pluș într-un mediu de siguranță. Inițial expunerea va fi pentru o perioadă scurtă de timp și eventual de la distanță iar apoi, în timp, gradat, tot mai aproape și pentru perioade de timp tot mai îndelungate. Astfel se creează o nouă amintire, una în care ursulețul de pluș este asociat cu un mediu de siguranță. Câtă vreme noua amintire va fi mai puternică decât cea veche atunci frica este ținută în control. Dar dacă Costică trece iar printr-un eveniment traumatizant sau este expus la aceeași intensitate a emoției ca prima oară, când acea amintire s-a format în mintea sa, atunci vechea fobia va reveni și, de multe ori, chiar mai intens decât înainte.

Acest gen de terapie este fundamentată în conceptul de bază prezentat mai sus, acela al reconsolidării memoriei. Scopul este simplu, asocierea unui stimul cu o emoție pozitivă în locul uneia negative.
Aceasta este una dintre limitările acestui gen de terapie. O alta fiind aceea că, dintre cei care suferă de Tulburarea de Stres Post Traumatic și care au încercat acest tratament, doar aproximativ jumătate au observat o îmbunătățire a stării lor. De asemenea, pentru foarte multe persoane, retrăirea unor amintiri dureroase este de-a dreptul intolerabilă și re-traumatizantă.

Oamenii de știință au tot căutat modalități noi de tratare a traumei și a tulburărilor de anxietate și la un moment dat le-au venit o idee năstrușnică: ce-ar fi dacă în loc să încerce să creeze o nouă amintire, una calmă și liniștită, ar încerca să scape complet de emoția negativă atașată de acea amintire?
Noi studii în această direcție arată că este posibil nu doar să schimbi anumite amintiri emoționale ci chiar să le ștergi. Acest lucru este posibil datorită faptului că amintirile sunt foarte predispuse modificărilor în două momente cheie: când se formează și când le accesăm.

Merel Kindt, profesoară de psihologie de la Universitatea din Amsterdam, împreună cu echipa sa, au testat modificarea amintirilor la momentul re-accesării lor. Astfel, se pare căaceștia au reușit să „șteargă” răspunsul emoțional de frică la persoanele care suferă de fobie de păianjeni (arachnophobia). Merel a realizat un studiu care a inclus 45 de persoane, în trei grupuri. Un prim grup a privit păianjenului aflat într-un borcan timp de două minute iar apoi a primit un beta-blocker numit propranolol care este prescris de obicei celor care suferă de anxietate legată de apariții publice (concert, vorbit în public, etc.). Un al doilea grup a fost expus aceluiași stimul (păianjenul tarantula) și a primit un medicament placebo iar cel de-al treilea grup doar a primit propranololul fără să vadă păianjenul, pentru a elimina astfel posibilitatea ca medicamentul în sine să reducă frica de păianjen.

Dr. Kindt a testat reacția subiecților la stimul la trei momente: când au văzut păianjenul prima dată și apoi după trei luni și încă odată, după un an. Rezultatele au fost remarcabile. Cei care au primit doar medicamentul precum și cei care au primit medicamentul placebo nu au observat nici o îmbunătățire a situației dar cei care au primit propranolol imediat după ce au văzut păianjenul, au putut să pună mâna pe el câteva zile mai târziu iar după trei luni, mare parte din ei nu aveau nici o problemă să îl țină în mână. Acest rezultat a persistat chiar și după un an de zile, când a avut loc ultima verificare.

Care e șmecheria te întrebi? Ei bine, propranololul este un beta-blocker de primă mână, anihilând (blocând) efectele norepinefrinei în creier. Acest compus chimic, foarte similar adrenalinei mărește puterea de învățare. Blocând-o, este ca și cum ai scurt-circuitat procesul de “salvare” a amintirii în memoria de lungă durată. Mai ții minte comparația cu documentul scris și salvat în computer? Este ca și cum propranololul ar împiedica salvarea documentului pe hard disk, adică procesul de re-consolidare.

Arahnofobii (cei care suferă de fobia de păianjeni) au o amintire emoțională în care stimulul (păianjenul) este legat în mod direct de un efect nedorit (mușcătură de păianjen) indiferent dacă acel lucru s-a întâmplat aievea sau nu (cum este cazul cel mai adesea). Această “amintire înfricoșată” este sursa fobiei!

În studiul condus de Dr Kindt, aceasta a reactivat amintirea neplăcută, generând o reacție fobică. Odată ce acea amintire a fost adusă la suprafață și re-trăită, ea a fost în același timp și re-scrisă. Acesta este unul dintre momentele cheie în care amintirea este susceptibilă de schimbare și deci, poate fi influențată de propranolol.

Ingerarea propranololui trebuie să aibă loc la scurt timp după reacția fobică pentru a avea efectul dorit. Dacă acesta este luat la câteva ore după, rezultatul este redus sau chiar dispare.
Aceste studii ne fac să ne gândim că într-o bună zi, combinând stimulul fobic cu ingerarea unei pastile la momentul potrivit poate pur și simplu elimine fobia cu care te confrunți pentru totdeauna.
Să privim însă și reversul medaliei.
Dacă putem slăbi această conexiune, atunci înseamnă că o putem și întări.

Anxietatea întărește amintirea emoțională. Cu toții știm asta! Acesta este motivul pentru care uiți atât de ușor unde ți-ai pus portofelul dar nu vei uita niciodată faptul că ai fost atacat. Motivul este foarte simplu: anxietatea generează eliberarea de nor-epinefrină în creier, fapt care întărește învățarea emoțională. Acest lucru ar trebui să dea de gândit celor care prescriu medicamente precum Ritalin sau Aderall tinerilor. Acestea cauzează eliberarea de nor-epinefrină și pot conduce la experiențe negative. In extenso, este posibil ca astfel de medicamente, să crească posibilitate riscului de Tulburare a Stresului Post Traumatic atunci când o persoană trăiește o experiență traumatică.

Dealtfel, într-un studiu care va fi publicat luna viitoare s-a demonstrat o conexiune clară între acest gen de stimulente precum Ritalin și Aderall și creșterea ratei de Tulburare de Stress Post Traumatic la forțele militare americane din Iraq și Afganistan. Acest studiu a fost realizat cu un număr de 26.000 de soldați americani care au fost activi între 2001 și 2008 și rezultatul este unul elocvent: cazurile de Stres Post Traumatic au crescut în raport direct cu utilizarea stimulentelor.

Sunt șanse ca prin blocarea efectului norepinefrinei și întreruperea procesului de reconsolidare a memoriei să putem inversa acest proces. Ideea principală care reiese din aceste studii este că amintirile emoționale nu sunt permanente, așa cum se credea până acum

ATENȚIE!
Vorbim aici despre încărcătura emoțională e evenimentului și nu despre detaliile și elementele care îl compun, cum ar fi faptele, informațiile biografice, șamd. Aceste rămân intacte. Îți amintești totul ca și până atunci, în cele mai mici detalii, dar cu o încărcătură emoțională mult redusă sau chiar deloc. Cei care au participat la studiul cu frica de păiajeni, știau foarte clar că au avut frică de păianjeni înainte, chiar dacă acum nu o mai resimțeau deloc.

Desigur, acesta nu este un tratament minune. Unele studii confirmă rezultatul obținut de Dr Kindt în timp ce altele nu. Cu siguranță însă oferă speranță celor care suferă de fobii, atacuri de panică, stres post traumatic, coșmaruri și multe alte probleme legate de frică.
De asemenea, nu putem să nu remarcăm faptul că în continuare, medicina tratează omul local, simptomatic și nu îl privește ca pe un sistem întreg, alcătuit din minte, trup și psihic. Toate aceste cercetări se fac în jurul unei idei care separă omul în bucățele și îl privește ca pe un ansamblu mecanic. S-a stricat ceva, da-i cu vaselină. S-a rupt o rotiță, înlocuiește-o cu alta. Ai o problemă, ia o pastilă.

Acesta este sistemul de gândire “Vestic” în care “cui pe cui scoate” și care privește lumea prin lunetă văzând un singur punct fix și nu imaginea de ansamblu. Deși există voci care propun idea de tratare holistică a omului acestea nu sunt încă suficient de puternice sau de clare. Acest sistem ne face dependenți de un ajutor extern care ia forma unei medicații și care de obicei este prescrisă pentru perioade îndelungate de timp sau tot restul vieții.
De la începutul vieții și până la sfârșit ni se inoculează ideea că o pastilă ne va ajuta. “A pill for every ill” spun americanii, unde piața de medicamente reprezintă unul dintre pilonii principali ai economiei.

[bagaformu list=”awlist3933941″ button=”Da! Vreau Să Mă Abonez!” heading=”Îți Place Acest Articol? Abonează-te!”]

Revenind însă la povestea noastră, cercetătorii au căutat să dea o explicație logică procesului de instalare a fricii în sistemul nostru. Astfel a apărut ipoteza adaptării la mediu. Cei care suferă de atacuri de panică spre exemplu, hiper-ventilează și au o dorință puternică de a fugi în situațiile în care de fapt nu există nici un pericol. S-a descoperit că tulburările de panică sunt asociate cu creșterea dioxidului de carbon din creier. Dacă  luăm în considerare faptul că oamenii au trăit zeci și sute de mii de ani în peșteri atunci această teorie ar putea fi validă. Motivul este foarte simplu: dacă trăiești alături de mai multe ființe într-un spațiu restrâns și tocmai ai învățat să faci focul, cumulul de dioxid de carbon generat de arderea focului și de respirația membrilor clanului tău te va face să fugi către ieșire pentru a lua o gură de aer proaspăt.

Aceasta poate fi și explicația pentru faptul că unii oameni suferă de atacuri de panică care îi trezesc noaptea din somn. Aceste persoane nu suferă de atac de panică în timpul somnului REM (somn cu vise) ci doar în timpul somnului profund, fără vise, când sunt foarte relaxați, respirația este încetinită iar nivelul de dioxid de carbon crește, generând alarma falsă, de sufocare.

Evoluția ne-a lăsat o moștenire care este în urmă cu câteva milioane de ani. Suntem construiți pentru lumea Paleolitică dar trăim în prezent. Frica irațională care înainte ne salva viața, acum ne cauzează tulburări de anxietate. Medicina și psihologia modernă face tot ce pot pentru a ajuta în această situație, cu bune și cu rele.
Suntem într-o continuă schimbare, într-o continuă evoluție iar aceasta are loc pe toate planurile.

E timpul ca psihologia să își updateze modul de gândire și să se elibereze tot mai mult de cutumele și dogmele care au adus-o până aici. Exact așa cum un fluture se eliberează de cămașa care l-a ținut protejat până atunci pentru a putea acum să zboare, la fel și noi trebuie să ne eliberăm de gândirea carteziană care dă rateuri din ce în ce mai mult și a ajuns să ne țină pe loc, pentru a putea avansa pe scara evoluției. Deja tot mai multă lume se leapădă de DSM V care este privit poate pentru prima oară așa cum ar trebui: un manual al bolilor și nu al sănătății.

În ziua de astăzi soluția problemelor eminamente emoționale se caută fie în expresia lor chimică și biologică, prin folosirea medicamentelor gen propranolol fie prin utilizarea psihoterapiei, unealta la modă acum fiind Terapia Cognitiv Comportamentală.

După cum am văzut, ambele au rezultate limitate și care nu rezistă în timp.Motivul este unul simplu. Ambele tratează simptomul și nu cauza. Câtă vreme tratezi simptomul și nu cauza, este ca și cum ai avea un furuncul pe care doar îl acoperi, dar nu îl extirpezi.

Terapia Cognitiv Comportamentală se adresează unei părți a minții noastre care nu are legătură cu emoția ci cu logica. E ca și cum ai lucra cu un fumător care ȘTIE că fumatul îi face rău și cu toate acestea nu se poate abține din a fuma. Medicina ar veni și ar spune că acest lucru se petrece din cauza unor reacții chimice în creier pe care Costică al nostru nu le poate controla. Și aș fi de acord cu ei.
Dar vin cu o întrebare acum: ce anume generează acel dezechilibru chimic în creier care îl împinge pe Costică să fumeze?
Medicina și psihologia modernă nu au un răspuns la această întrebare. Motivul, așa cum am mai spus, este viziunea fixistă pe care acestea le au, în detrimentul viziunii de ansamblu.

Un posibil răspuns, unul care din experiența mea chiar DĂ rezultate este cauza emoțională. Da, teoretic am putea putea să intervenim asupra informației în momentul în care ea se înscrie în mintea noastră sau la momentul în care ea este scoasă la suprafață atunci când ne reamintim ceva. Dar în loc să încercăm să ștergem încărcătura negativă a emoției putem să lucrăm chiar mult mai elegant decât atât. Și anume, să schimbăm modul în care acel eveniment este interpretat de către Costică.

Ecuația Manifestării
S + I = E ==> C

S = stimulul (sau evenimentul) + I (interpretarea noastră personală), = E (Emoție) care generează ==> C (comportament sau simptom)

Când are loc un eveniment, interpretarea noastră personală va genera o reacție emoțională care va genera la rândul său o reacție în lanț, chimică și biologică și fiziologică pe care o numim comportament sau simptom.
Exact cum spunea și Dr. Kindt, nu putem schimba evenimentul. Diferența dintre modul fixist de lucru reprezentat de școala de gândire din care Dr Kindt face parte și cel holistic este că în loc să se focalizeze pe reacțiile chimice și biologice, cel de-al doilea își concentrează atenția pe modificarea interpretării.
Acest lucru se poate realiza foarte ușor folosind hipnoza.

Tehnicile hipnotice ne permit să accesăm nivelul emoțional profund al ființei în timp ce persoana este perfect conștientă de ce se întâmplă. Dacă ar fi să descriem în termeni foarte simpliști funcționarea minții am spune că pe de o parte avem Mintea Conștientă, care este logică, analitică și deține funcțiile de control și pe de altă parte avem Mintea Subconștientă (Inconștientă) care este emoțională, instinctuală și care ne generează comportamentele pe care le manifestăm.
Hipnoza facilitează accesarea conștientă a domeniului inconștient al minții.
Putem astfel, într-un mod foarte simplu, sigur și rapid să modificăm interpretările defectuoase și să corectăm orice comportament deviant sau reacție irațională chiar de la momentul zero.

Acesta este unul dintre motivele pentru care hipnoza terapeutică este mult mai eficientă decât metodele consacrate de tratare a fricii. Motivul principal pentru care aceasta nu este pe atât de cunoscută pe cât ar trebui este foarte simplu, companiile farmaceutice nu ar mai face grămezi de bani dacă toată lumea s-ar vindeca de frici, fobii, atacuri de panică și tulburări de anxietate dintr-o ședință sau două.
Sănătatea, sau mai bine zis boala, este o afacere uriașă care generează sute de miliarde de euro anual! Întreaga economie (bolnavă) s-ar prăbuși dacă toată lumea ar fi sănătoasă.
De aceea hipnoza este mai mereu prezentată ca fiind ceva magic, mistic și foarte periculos. Câtă vreme lumea este ținută în ignoranță, va fi în continuare dependentă de pastile și medicamente.

Nu mă înțelege greșit. Nu spun că ar trebui să nu mai existe nici un medicament. Sau că cele existente sunt toate nocive. Tot ce vreau să spun este că nu trebuie să mai suferim de frică pentru că avem o metodă excelentă de a o eradica complet, în scurt timp și pentru totdeauna, fără efecte secundare nocive. Din contră chiar, în unele situații efectele secundare sunt foarte pozitive și atunci când cineva scapă de o fobie, nu doar că nu mai suferă de o frică irațională ci chiar mai mult, descoperă o nouă savoare a vieții, se bucură mai mult, râde mai mult și este mai sănătos în general. Astea da efecte secundare!

Hipnoza este foarte ușor de învățat și aplicat. Poți să înveți hipnoza pentru a-i ajuta pe ceilalți sau poți să o înveți pentru a te ajuta pe tine însuți. Dacă suferi de atacuri de panică sau de fobii, recomandarea mea este să cauți pe cineva care te poate ajuta folosind hipnoza sau, să înveți tu singur auto-hipnoza și să te eliberezi odată și pentru totdeauna de această frică irațională. De ce să fii dependent de pastile, droguri și medicamente când poți să hotărăști tu singur, chiar acum, să ai o viață liberă, o viață fericită, o viață în care tu deții controlul asupra emoțiilor tale?

Costică Suferă în Relații
Să îți dau un exemplu! Chiar ieri am lucrat cu cineva care avea probleme în relațiile sale. Ori de câte ori intra într-o relație cu cineva, la început totul era frumos, lapte și miere. După un scurt timp însă, cu cât partenera se deschidea mai mult cu atât Costică își pierdea interesul. Pe de altă parte însă, dacă Maricica părea dezinteresată sau îl respingea, era înnebunit după ea.
Tratamentul clasic în astfel de cazuri este prescrierea unor medicamente (desigur) care să îl ajute pe Costică să se liniștească și să o lase mai moale. Cu alte cuvinte, medicamente care să îl „legumizeze„. Terapia Cognitiv Comportamentală ar sta la discuții (activând mintea conștientă) căutând soluții de control al reacțiilor. Ambele ar necesita timp și un număr substanțial de ședințe care s-ar întinde pe câteva luni, în cel mai bun caz.

Hipnoza însă poate lucra mult mai rapid, mai profund și mai eficient. Nimeni nu vrea să treacă prin tratamente care durează luni sau chiar ani de zile când are la îndemână o metodă mult mai eficientă nu?

Ei bine, în cazul lui Costică am “săpat” și am aflat că Costică al nostru se simțea nevrednic de atenția Maricicăi. Această nevrednicie era la rândul ei generată de un puternic sentiment că nu este vrut, că nu este dorit. Tot ce am avut de făcut a fost să descopăr momentul în care acest sentiment a apărut în viața sa și apoi, să îl ajut pe Costică să își schimbe interpretarea pe care o avea față de acel eveniment. Acea interpretare este cea care a generat întregul lanț de reacții care l-a condus pe Costică să aibă astfel de reacții în relații.
Am luat-o pe fir înapoi, de la simptom la cauză. Am găsit cauza. Am schimbat interpretarea. A dispărut simptomul.
Cât a durat toată treaba asta? 65 de minute! pe ceas!

Și tu poți face asta. Dacă ești interesat de mai binele tău și al semenilor tăi Poți învăța aceste tehnici extrem de eficiente și poți să devii astfel un agent al schimbării în bine, un agent pozitiv care se ajută pe sine, semenii săi, societatea și lumea în care trăiește!
Dacă ești un astfel de om, atunci pot spune că ai noroc pentru că ai acum posibilitatea să înveți hipnoza chiar aici, în România. Află mai multe despre acest curs și vezi programul intensiv și practic pe care îl oferă dând click pe linkul de mai jos.
CLICK AICI

[bagaformu list=”awlist3933941″ button=”Da! Vreau Să Știu Mai Multe!” heading=”Ți-a Plăcut Acest Articol? Abonează-te!”]

Ai ceva de adăugat la acest articol?
Minunat! Fă-o mai jos în chat-boxul de mai jos!

PS: Nu citi singur(ă). Unde-s mulți, Puterea (Minții) crește! Trimite acest articol și prietenilor tăi care doresc să aibă o viață mai bună!
PPS: Ți-a plăcut ce ai citit? Abonează-te la Newsletter și primești articole și informații noi.