Tu Ești Om Normal?

Cuvântul “normal” împreună cu toate sinonimele și derivativele sale este foarte prezent în limbajul nostru comun, de zi cu zi.
Îl folosim extrem de des și aș este unul dintre cel mai versatile cuvinte din vocabular. Dacă ne confruntăm cu o sitație neplăcută, care ne deranjează sau ne afectează în vreun fel, atunci dorim ca lucrurile să revină la “normal.”
Dacă în schimb, ne spune cineva că suntem un om “normal,” ne putem simți chiar jigniți de acest lucru pentru că lumea în care trăim, societatea și psihologia vremurilor noastre ne împinge mereu să fim diferiți. “Be different!” “Think Different” sunt lozinci care definesc însăți scopul vieții pentru mulți. Căutăm astfel, mai degrabă inconștienți decât conștienți să fim diferiți prin orice, de la haine, la machiaj, la modul de exprimare, jobul pe care ni-l luăm, oamenii de care ne înconjurăm, hrana pe care o mâncăm, etc., etc.
Omul din ziua de azi urăște “normalul”! Normalul este rău, este dispariție, este abolirea propriei valori, este inexistență!

Și totuși, a fost o vreme când acest “normal” înseamna orice numai asta nu!
Dați-mi voie să vi-l prezint pe Adoplhe Quetelet, “inventatorul normalului”
Quetelet a fost cel mai tânăr și totodată primul absolvent al Doctoratului în matematică de la Universitatea din Gent, Belgia.
Pasionat de astronomie Quetelet a depus toate eforturile posibile pentru a construi un observator astronomic în Belgia, ceea ce la ora aceea reprezenta unul dintre simbolurile de putere și forță economică și militară a unei țări.
Totul a decurs conform planului până când în Belgia au izbucnit revoltele sociale ceea ce a pus punct avântului său muncitoresc și științific. Astfel, Quetelet s-a văzut nevoit să își focalizeze atenția în altă direcție și anume asupra comportamentului social uman și a felului său impredictibil de manifestare. Aceasta a fost scânteia care i-a aprins mintea și l-a făcut să se întrebe dacă există oare vreun mod prin care să poată descoperi o modalitate prin care să înțeleagă, controleze și să conducă societate. Întreaga sa carieră de până atunci a fost dedicată descoperirii unor linii comune, manifestări asemănătoare ale corpurilor celești. A căutat să găsească acele pârghii ascunse care pun universul în mișcare. Acum era momentul să aplice această cunoaștere într-o nouă direcție.
Quetele s-a folosit de toată pregătirea științifică de care dispunea și printr-o sclipire de geniu, a aplicat una dintre cele mai uzitate tehnici din astronomie, în domeniul social.

Norocul a fost de partea sa, pentru că timpurile în care a trăit a fost chiar momentul în care guvernele și forțele militare au început să colecteze informații despre populație și să le pună în ordine. Doar că nimeni nu știa cum să le folosească și ce să facă cu ele.

Una dintre preocupările oricărui astronom din acea vreme era să măsoare, printre altele, viteza corpurilor cerești. Problema era că fiecare venea cu versiunea sa proprie reieșind astfel 10 cifre diferite, pentru același obiect. Pentru a rezolva această problemă, astronomii au venit cu o soluție ingenioasă. Au creeat așa numita “metodă de mijloc” și anume, au adunat toate cifrele și le-au împărțit la numărul de astronomi care au oferit acele cifre. Astfel, s-a ajuns la o viteză medie aproximativă pentru fiecare planetă, cometă, șamd.

Geniul lui Quetelet a fost să folosească această tehnică în domeniul uman și social, în căutarea acelor linii comune între oameni, a acelui om arhetipal.
A început cercetările sale focalizându-se pe media diferitelor părți corporale și apoi extinzându-se tot mai mult, introducând mereu date noi, informații noi, cum ar fi rata sinuciderilor, a nașterilor anuale, a șomajului, a venitului mediu, a tipurilor de fărădelegi, a învățământului și lista poate continua…

Folosind datele obținute din măsurarea corpului fizic, Quetelet a început să schițeze “omul obișnuit.”
Atenție însă, pentru Quetelet “obișnuit” reprezenta însăși perfecțiunea. Cu cât erai mai aproape de arhetipul “obișnuitului” cu atât era mai bun, erai superior.
Quetelet nu doar că avea o părere foarte bună despre “omul obișnuit,” dar în același timp, avea una foarte proastă despre cei care nu intrau în această normă.
“Orice este diferit de proporțiile și condiția Omului Obișnuit, constituie o diformitate și o boală” spune el. Tot el continuă “Orice aspect care nu este asemănător, nu doar din punct de vedere al proporțiilor sau formei, dar depășind aceste limite, constituie o Monstruozitate. Un om care posedă toate calitățile Omului Obișnuit, în orice epocă ar trăi, reprezintă tot ce este bun, frumos și extraordinar.”

Astăzi “omul obișnuit” reprezintă elementul comun al societății, liantul care susține, menține și contribuie la dezvoltarea sau la distrugerea societății. Omul obișnuit este plebea, goimea, turma. Foarte puțini sunt aceia care vor să fie “un simplu om” iar cei care doresc acest lucru, o spun dintr-o perspectivă a pierderii, a durerii, a lipsei și nu dintr-o poziție de putere, de forță de control.
Vezi tu, normalul este mumă sau ciumă în funcție de poziția pe care te afli.
Dacă vii de pe “minus,” de pe un nivel jos, dacă viața ta a fost o continuă suferință până acum, atunci vezi “normalul” ca pe o salvare.
Dacă în schimbi vii de pe “plus,” din îndestulare și prea plin, “normalul” devine o pierdere, o cădere, un pas înapoi.

Societatea este reflexia fiecărui individ care o compune. Fiecare individ este expresia funcțiilor minții și creierului său, a organismului său ca întreg. Una dintre funcțiile de bază ale minții este aceea de a automatiza procesele astfel încât să nu necesite prea multă energie de gândire. Acest automatism devine un obicei și se manifestă automat, fără să implice un proces de gândire și analiză conștientă. Ei bine, exact același proces se întâmplă atunci când categorisim ceva, când trage linie și găsim numitorul comun într-un grup, națiune sau specie. Aceasta este bazată pe conceptul exprimat de Quetelet care a pus în fapt, în manifestare acest automatism mental.
Fără să vrem, de fiecare dată când generalizăm, ne folosim de principiile articulate de Quetelet. Când ne gândim la etnie, profil psihologic, tip de personalitate, zodie, temperament, profesie, etc., ne gândim la un anumit tip de comportament sau manifestare comună tuturor celor care intră în acea categorie iar Adolphe a adus substratul științific al acestui impuls uman.

Oameni din toate păturile sociale și din toate orientările s-au folosit și se folosesc de principiile aduse de Quetelet și îl consideră un geniu care a reușit să dezvăluie legile ascunse care guvernează societatea. Florence Nightingale a adoptat principiile sale în grija pentru copii și adulți declarând că Omul Obișnuit reprezintă manifestarea voinței Divine. Karl Marx s-a inspirat din ideile lui Quetelet când a dezvoltat principiile comunismului. Fizicianul James Maxwell s-a inspirat la rândul său atunci când a formulat teoria mecanicii gazelor. Doctorul John Snow (nu personajul din Game of Thrones!) s-a folosit de idea lui Quetelet pentru a combate holera în Londra în timp ce Wilhelm Wundt, părintele psihologiei experiențiale a proclamat că “Putem spune, fără să exagerăm, că putem învăța mai multă psihologie din mediile statistice decât de la oricare dintre filozofi, cu excepția lui Aristotel.”

Dacă vrei să afli mai multe despre “normal”, te invit să urmărești emisiunea Învață Crește Dăruiește cu Eugen Popa în care am dezbătut acest subiect mai pe larg în prima parte a emisiunii. Click AICI pentru a vede emisiunea.

Articol adaptat de AICI

[bagaformu list=”awlist3933941″ button=”Da! Vreau Să Aflu Mai Multe!” heading=”Ți-a Plăcut Acest Articol? Vrei Mai Mult? Abonează-te!”]

PS: Nu citi singur(ă). Unde-s mulți, Bucuria crește! Trimite acest articol și prietenilor tăi care doresc să aibă o viață mai bună!
PPS: Ți-a plăcut ce ai citit? Abonează-te la Newsletter și primești articole și informații noi.

2016-03-11T17:13:07+02:00 11 martie 2016|

Lasa un comentariu