În acest articol poți urmări partea a cincea  a interviului special pe care l-am făcut cu Bob Burns, înainte de venirea sa în București. Ai posibilitatea de a participa la un weekend hipnotic, unde poți învăța tehnici unice de la unul dintre cele mai mari nume din hipnoterapie.

In a cincea parte a interviului Bob Burns se adresează și celor care nu sunt hipnotiști, coach sau traineri dar vor să învețe tehnici de hipnoză pentru dezvoltare personală  sau vindecare. Bob ne dezvăluie din experiențele sale cu clienții și vorbește despre importanța autohipnozei.

De asemenea, mai dezvăluie încă o tehnică pe care urmează să o predea în cadrul cursului din 23-24 septembrie.

Urmărește Video mai jos:

Eugen Popa: Dar ce părere ai de folosirea terapiei? Pentru că unii oameni nu sunt hipnoterapeuți sau nu vor ajunge hipnoterapeuți la finalul acestui workshop.Dar sunt coachi, așa cum povesteam, trainer. Deci ce spui de folosirea cunoștințelor de exemplu pentru sport sau autohipnoză sau dezvoltare personală?

Cum am putea face asta? Ne vei învăța ceva în acest sens?

Bob Burns: Eugen, probabil că știi că lucrez mult cu sportivi de performanță. De la luptători profesioniști la jucători de snooker la…

Eugen Popa: Ne poți da niște nume?

Bob Burns: Am lucrat mult cu sportivi de echitație. Am lucrat mult cu cei de la Pat Mooney. Am fost acolo acum 10 ani. Lucrez cu mulți. Îmi vine acum în minte în mod special unul din ei, John Higgins. Sunt campioni mondiali cei cu care lucrez.Dar trebuie să fiu sincer și să vă spun că sunt și alți oameni care lucrează cu ei în același timp, antrenorii lor. Trebuie să fiu grijuliu și să nu spun că i-am hipnotizat în ziua campionatului mondial.

Apropo, am numele unui tip de care pot să îți spun. Dar nici măcar nu îmi pot aminti numele lui. Era din Africa de Sud. Avea 137 lbs și am folosit această tehnică pe care am denumit-o „The Colour” Și a câștigat turneul British Open după. Ah, nici măcar nu îi pot pronunța numele chiar dacă îl știu. Folosesc acest lucru care se numește protocolul „Colour”.

Când voi veni în România o să le arăt tuturor exact cum este protocolul „Colour”. Aici pe perete am niște certificate. Lucrez în principal ca antrenor de golf. Așa că lucrez mult cu jucători profesioniști de golf. Și să îți spun ceva: dacă se uită vreun jucător de golf la video-ul ăsta va zâmbi și va spune: „Da, așa e!” Dacă te duci la orice jucător de golf (mă refer la un sportiv) și îi spui: „Te pot ajuta să îți reduci din handicap cu o unitate, doar o unitate pentru 1000 GBP”

Îți va spune: „Când putem să începem?” Jucătorii de golf sunt țicniți, sunt nebuni. Ar plăti oricât ca să își reducă handicapul cu o unitate. Așa că lucrez mult cu jucători profesioniști de golf.

Eugen Popa: Minunat! Vei include deci și protocolul „Colour” în workshop, corect?

Bob Burns: Da, îl voi face cu totul.

Eugen Popa: Yuhuuu!

Bob Burns: E timpul să ofer din aceste chestii, trebuie să le împărtășesc cu toată lumea.

Eugen Popa: E ok, poți începe cu România, e bine. Acceptăm. Mulțumim mult! Dar ce spui despre folosirea informației pe care o oferi pentru autohipnoză, dezvoltare personală

Bob Burns: De fiecare dată când m-am mutat într-o zonă diferită, Eugen, mereu am pus un reclamă în ziar sau m-am dus la radio. De fapt, nici măcar nu am pus o reclamă, m-am dus mai degrabă direct la ziar și le-am zis: „V-ar interesa o poveste?” Și as fi obținut jumătate de pagină de ziar, gratuit!

Sunt disperați. Chiar acum acești reporteri stau și își rod pixurile gândindu-se de unde pot face rost de un subiect. Așa că nu am plătit niciodată pentru nimic, m-am dus și le-am dat un subiect.Subiectul era despre acest maestru care a venit în oraș și care îi va învăța pe oamenii din zonă autohipnoza, începând de luni. De la cursurile mele de autohipnoză am făcut rost de clienți.

Și de la clienți am făcut rost de studenți care voiau să învețe hipnoza. Pentru orice hipnotist din lumea asta acesta este un domeniu care te așteaptă. Îl numim o comoară, chiar așa este. Dacă îi poți învăța pe oameni autohipnoza, este minunat!

Și asta voi face eu în România. Voi arăta cum să construiești și să dezvolți cursuri de autohipnoză.

Eugen Popa: Și oamenii care vin la acest workshop… Chiar dacă, știi, unii oameni care vor să vină la curs poate se întreabă: Știi, el vorbește de terapie, hipnoterapie, etc. Dar eu sunt doar un tip sau o tipă care nu este interesat/ă să lucreze cu ații. Am propriile mele probleme pe care aș vrea să le rezolv, să le repar.

„Ar trebui să vin la acest curs dacă el este orientat doar către profesioniști?” Sau, știi, ceva de genul: „Eu cu ce mă aleg din asta?”Dacă nu sunt terapeut/ă sau profesionist/ă din acest domeniu, dar sunt foarte interesat/ă pentru că îmi aduce un câștig la nivel personal. Pot participa la acest curs?

Bob Burns: Partea amuzantă este că asta ne duce înapoi la tehnica „Swan” și la „Swan 2” și la partea de autoexercițiu „Swan”. Pentru că odată ce cineva deprinde autoexercițiul  „Swan” eu pot să părăsesc incinta, se descurcă singuri. Odată ce reușesc să învăț pe cineva această abilitate, cam asta a fost. Nu se mai duc la terapie, folosesc ei înșiși tehnica. Toți sportivii mei practică autoexercițiul „Swan”. Toți sportivii mei de top se vor autohipnotiza.

Pentru tot ce au de făcut. Totul ajunge la asta. Deci, clar! Mulți dintre oamenii cu care lucrez nu sunt terapeuți. Le arăt cum să construiască singuri asta în interiorul lor. Imaginează-ți dacă aș reuși să îi arăt cuiva de 55 de ani că nu este singur/ă. Nu că nu este singur/ă, ci că nu au fost niciodată. Cât de grozav ar fi asta?

Și cum poți vorbi cu să vorbești cu locșorul respectiv în 5 minute, la un ceai? Ar fi super, nu? În așa fel încât apoi să se întoarcă la mine și să îmi spună: „Vai de mine, prostioara asta chiar funcționează!”

Eugen Popa: Nu s-ar speria dacă ar începe să se întâmple asta? „Sunt cumva paranoic?”; „Sunt cumva schizofrenic?”

Bob Burns: E o întrebare interesantă, m-a întrebat și Melissa Tiers anul trecut. Eu și Anthony Jacquin am zis amândoi ca pur și simplu nu se întâmplă deloc Asta este întrebarea pe care o primesc magicienii în timpul mentalismului: ce se întâmplă când..? Și răspunsul e: Pur și simplu nu se întâmplă deloc. Dar știm de ce nu se întâmplă niciodată. Pentru că atunci când contactul este făcut este făcută simultan și o legătură emoțională minunată. Imaginează-ți că cineva vine să mă vadă, nu știe cine sunt.

Îi spun ce voi face, mă ia drept idiot. Lucru destul de adevărat. Și apoi ce se întâmplă în 2,3,4,5 minute este că zâmbesc. Și îi spun: vezi care-i treaba? Nu te-ar fi speriat să fie altfel?Și îmi va zice lucruri precum: „Așa ai crede, nu?” Pur și simplu nu se întâmplă. Vom avea parte de niște priviri caudate. O să primim asta, desigur.

PS: Spread the Dragostea! Dă și altora să citească, distribuie mai departe!