Mitul celor 10.000 de Ore de Practică Care Conduc Către Succes

Cu toții am auzit de “Regula celor 10.000 de ore”.
Muncește, trage tare și eforturile tale vor fi răsplătite!
Această idee a fost perpetuată mult timp ca un mod eficient de a avea asigurat un venit decent și chiar o viață tihnită.

Îmi aduc aminte și acum cum îmi spunea mama când eram mic: “Mergi la muncă, ca să ai și tu ore și ani de vechime, ca să ai din ce trăi când ieși la pensie.” Iar eu îi spuneam mereu că nu voi trăi niciodată din pensie! Această idee a fost inoculată în mintea oamenilor (NU doar în România, ci internațional!). Dacă vrei să ai succes, trebuie să muncești, trebuie să tragi tare, trebuie să depui efort, mult efort! Și, într-adevăr, așa este! Fără efort nu poți obține rezultate!
Ce nu ni s-a spus, este ce tip de efort trebuie depus! Pentru că poți munci de-amboluea și să tragi în neștire precum boul la plug sau, poți munci cu cap, investindu-ți timpul și efortul cît mai eficient!

mitul celor 10.000 de ore - arbeit_macht_frei

Acum mai bine de 60 de ani “Arbeit macht frei” era fraza care băga spaima în oameni și chiar și azi, de câte ori o auzi, te apucă cu tremurat. Nu pentru că a munci este ceva diabolic ci pentru felul în care a fost folosit acest termen.
Astăzi, ca și acum 100, sau 1000, sau 10.000 de ani, oamenii vor să aibă succes, vor să reușească în viață și depun enorm de multe eforturi în această direcție, atât conștient cât și inconștient! Unii, cei foarte puțini, își folosesc Puterea Minții și o pun la treabă, utilizând toate mijloacele pentru a munci mai inteligent, mai calitativ și nu mai cantitativ.

Imaginația este mai importantă decât cunoașterea.

– Ablert Einstein

De unde până unde 10.000 de ore?

Ideea de 10.000 de ore a fost prezentată pentru prima oară în cartea Outliers, scrisă de Malcom Gladwell.
În carte, Gladwell vorbește despre oameni de afaceri, muzicieni și sportivi care au ajuns la succes și performanță după ce au depășit această cifră, de 10.000 de ore de practică!

Lumea a reacționat imediat, îmbrățișând ideea care a devenit pentru mulți literă de lege.
Gladwell își bazează teoria (pentru că este DOAR o teorie, nu un fapt) pe un studiu realizat de către K. Anders Ericsson și îl folosește ca bază pentru expunerea sa.
Ericsson a studiat un grup de violoniști și pianiști de la Academia de Muzică de renume din Berlin căutând să afle cât timp au petrecut fiecare practicând, rezultatul acestei practici deliberate, precum și pentru a vedea dacă există o corelație între numărul de ore practicate și succesul acelor artiști.
Ericsson i-a pus pe aceștia să noteze câte ore pe săptămână au practicat și numărul de ani de când exersează în mod deliberat.

mitul celor 10.000 de ore de Practică Care Conduc Către Succes - violonist Elena Uritoste

Mitul celor 10.000 de ore de Practică Care Conduc Către Succes – violonist Elena Uritoste

Este foarte important de reținut aici cuvântul “deliberat”!
Acesta se referă la orele de practică, studiu și exersare intenționată și nu la momentele de cântat de plăcere spre exemplu sau “la trecerea timpului”.

Principala descoperire a studiului a fost faptul că cei mai realizați muzicieni au acumulat cel mai mare număr de ore de practică deliberată. Spre exemplu, media acestor violoniști de succes a fost de 10.000 de ore, acumulate pînă la vârsta de 20 de ani, comparat cu media de 5000 de ore, până la aceeași vârstă, a celor cu rezultate medii, din respectivul domeniu.
Astfel, Ericsson a concluzionat că efortul susținut și nu talentul, este elementul cheie care separă experții de novici.
Dar acest studiu mai relevă încă un aspect extrem de important! Ericsson și colegii lui au studiat 3 tipuri de participare:

practica deliberată – antrenament specializat pentru a îmbunătăți performanța;
munca – orice gen de activate motivat de răsplată, cum ar fi banii și
joaca – orice gen de activitate care nu avea niciun scop anume ci era realizată din plăcere.

Ericsson și colegii săi a descoperit că nu numărul de ore era factorul care determina succesul ci tipul de activități către care acele ore erau destinate precum și modul în care acestea erau alocate în timp și amestecul echilibrat dintre practică, relaxare și somn.
Cu alte cuvinte, Calitatea timpului investit este mai importantă decât Cantitatea!

Mitul făcut bucăți

Cu toate acestea, sute de studii au demonstrat faptul că ideea de 10.000 de ore este una falsă și total neavenită. Într-un Meta-Studiu (un studiu al studiilor pe un anumit subiect) realizat de către Universitatea Princeton din Statele Unite, publicat în 2014, s-a arătat că practica (chiar și 10.000 de ore) reprezintă aprox. 12% din abilitățile și, in extenso, succesul cuiva. Îl puteți descărca AICI

Sigur, practica este importantă dar cum rămâne cu vârsta, talentul, bagajul genetic sau inteligența respectivei persoane? Cum rămâne cu perseverența de care acea persoană a dat dovadă? Perseverența nu înseamnă doar să faci ceva anume, sa practici mii de ore ci, mai ales, cum o faci! Mindsetul unei persoane este mult mai important decat numărul de ore spre exemplu! Tot în articolul mai sus amintit, găsim și alte descoperiri foarte interesante. Astfel, diferențele de procente variază în funcție de domeniul de activitate:
• În domeniul jocurilor, 26%
• În domeniul muzicii, 21%
• În domeniul sportiv, 18%
• În domeniul educational 4%
• În domeniul profesional, doar 1%

Un alt studiu, care vine să confirme cele spuse mai sus, a fost condus de către Fernand Gobet și Guillermo Campitelli. Aceștia au descoperit că numărul de ore de practică deliberată necesare pentru a atinge un anumit nivel de performanță în șah, variază aproape exponențial. Spre exemplu, pentru a atinge nivelul de “master” (un nivel foarte înalt în acest domeniu) numărul de ore a variat de la 728 la 16120 ore. Cu alte cuvinte, un sportiv a avut nevoie să practice deliberat de 22 de ori mai mult decât un altul, pentru a ajunge la nivelul de “master” în șah. Îl puteți descărca AICI

Unul dintre cele mai importante concluzii extrase din studiul realizat de Ericsson este acela că numărul de ore reprezintă o medie și nu o totalitate absolută.
Problema este că cei mai mulți oameni preferă să fie oi. Este mult mai simplu și mai convenabil să te lași condus decât să gândești singur. Nici măcar nu este o afirmație peiorativă ci una care exprimă o realitate naturală, biologică. Pentru a gândi avem nevoie de energie, iar aceasta este în cantități limitate. De aceea, pentru a prezerva energie, creierul va acorda autoritate și credibilitate cuiva care spune ceva cu încredere și autoritate. Dacă această informație apare într-o carte sau la TV, cu atât mai credibilă devine.
În cazul celor 10.000 de ore, lumea științifică a explodat de indignare însă publicul larg a explodat de fericire pentru că, în sfărșit, s-a descoperit o “lege imuabilă” care dă rezultate negreșit. Astfel, nu mai este nevoie de testări, verificări sau modificări (care necesită timp și energie) ci putem pur și simplu să “inghițim” pastila și gata, am rezolvat!

În urma reacțiilor negative apărute, Gladwell a vrut să mai îndrepte un pic lucrurile spunând într-un comentariu pe Reddit că: “Au apărut multe confuzii legate de cele 10.000 de ore despre care vorbesc în Outliers.[…] practica nu este singura condiție pentru a atinge succesul. Aș putea să joc șah 100 de ani și să nu ajung niciodată grandmaster.”

Și totuși, ce să facem?

A spune că 10.000 de ore nu sunt necesare poate fi pentru unii scuza perfectă ca să nu mai facă nimic! Și ar greși! De ce? Pentru că acțiunea este întotdeauna superioară inacțiunii!
Iar acțiunea inteligentă, cu cap, este superioară mișcării browniene, fără noimă!
Într-un alt articol îl citam pe Vince Lombardi care a spunea că “Perfecțiunea este de neatins, dar dacă alergăm după ea, putem să prindem Excelența!”

Universul nu este static, este în continuă mișcare, ascendent sau descendent, regresiv sau progresiv.
Dacă nu faci nimic constructiv, atunci, automat, regresezi!
Important este să acționezi în mod inteligent, să ai continuitatea interior-exterior în și prin care ajungi la succes în mod accelerat! În loc să faci ce “știi”, fă ce-ți place, ce te atrage. În acel moment ești aliniat de la interior la exterior iar munca nu mai este muncă ci un mod de viață. Nu “Arbeit macht frei” ci “Phantasie macht frei” (Imaginația te va elibera). Atunci când îți dai voie să visezi, să îți imaginezi, vin și ideile iar în acea clipă poți aplica elementele cheie necesare pentru a atinge succesul!

Vrei un model care să te inspire? Sunt mii! Ai aici unul!

PS: Nu citi singur(ă). Unde-s mulți, Puterea (Minții) crește! Trimite acest articol și prietenilor tăi care doresc să aibă o viață mai bună!
PPS: Ți-a plăcut ce ai citit? Abonează-te la Newsletter și primești articole și informații noi.

Comentezi?!
Ce bine! Fă-o mai jos în chat-boxul de sub articol

2015-08-13T13:57:26+02:00 13 august 2015|

Lasa un comentariu