Ochii tind să primească o încărcătură informaţională enormă de dimineaţa până seara, iar de cum îţi deschizi ochii dimineaţa, creierul îşi începe munca intensivă, procesând imaginile primite din mediul înconjurător, inclusiv imagini de la ecranele TV și/ sau monitoare de computere. Dar cum funcționează întârzierea creierului?

O echipă de cercetători în neurologie de la Universitatea California, Berkeley and Massachusetts Institute of Technology (MIT) au descoperit încă un secret al creierului uman prin care acesta ne salvează de la nebunia indusă de o schimbare constantă de multe imagini, forme şi culori – atât virtuale, cât şi din lumea reală. Cercetătorii au descoperit cum creierul uman are un lag de 15 secunde care ajută la stabilizarea informaţiilor vizuale primite, pe care astfel nu ajungem să le observăm cum ne bombardează pe parcursul fiecărei zile a vieţii noastre.

Ce conțtine studiul despre întârzierea creierului?

De fapt asta înseamnă că ceea ce vedem este un mix între trecut şi prezent. Conform cercetării, publicată în revista Nature Neuroscience, stabilitatea este obţinută cu preţul acurateţii.

“Ceea ce vedem în momentul prezent nu este o imagine proaspătă a lumii, ci mai degrabă o medie a ceea ce am văzut în ultimele 10 până la 15 secunde,” spune autorul studiului Jason Fishcer, Ph.D, neurolog la MIT.

Descoperirea, numită câmp de continuitate, pare la prima vedere încă o iluzie optică bună pentru a explica de exemplu de ce se ratează erorile la editarea filmelor.

“Câmpul de continuitate netezeşte ceea ce în mod normal ar fi o percepţie neclară a unui obiect pe parcursul timpului”,

spune David Whitney, profesor de psihologie asociat la UC Berkeley şi autor principal al studiului.

“În fond, atrage împreună fizic obiecte diferite, dar nu radical de diferite, pentru a părea mai apropiate unele de altele. Acest lucru este surprinzător pentru că înseamnă că sistemul vizual sacrifică acurateţea de dragul percepţiei continue, stabilă a obiectelor.”

Cu toate acestea, conform oamenilor de ştiinţă, un câmp de continuitate este un mecanism avantajos, pentru că exclude “zgomotul” vizual.

“Lucrurile pe care câmpul de continuitate le face să le ratăm sunt de multe ori neimportante”, spune Fischer.

Mai mult, fără o astfel de dezvoltare a creierului, oamenii ar considera lumea un loc nesigur şi înfricoşător. Ar putea fi asemănător cu o persoană ce a consumat droguri halucinogene care simte schimbări bruşte de culoare, o joacă de umbre şi raze de lumină. Ar fi mult prea copleşitor să trăieşti aşa în fiecare zi – un chin sever pentru psihic.

“Aceasta este modalitatea creierului de a reduce numărul de lucruri cu care trebuie să aibă de-a face în mediul vizual,” spune psihologul Aaron Johnson de la Universitatea Concordia din Montreal; nu a fost implicat în studiu, dar este interesat de rezultatele sale.”Dacă am fi sensibili la fiecare mică schimbare, creierele probabil n-ar putea face faţă.”

Pentru a stabili existenţa unui câmp continuu, cercetătorii au condus mai multe experimente.

Într-unul din ele, participanţii au fost rugaţi să privească o serie de bare sau grilaje alb-negru, care apăreau în unghiurile aleatorii ale unui ecran de calculator, o dată la fiecare 5 secunde. Apoi au trebuit să ajusteze unghiul unei bări albe pentru a se potrivi cu unghiul fiecărui grilaj pe care tocmai ce le-au văzut. După sute de astfel de exerciţii de atenţie, cercetătorii au aflat că unghiul celor 3 cele mai recent văzute grilaje au influenţat semnificativ imaginea.

“Cu toate că secvenţele au fost aleatorii, percepţia participanţilor în legătură cu orice imagine prezentată a fost înclinată puternic către ultimele imagini care au apărut înaintea ei,” a spus Fischer, care numeşte acest fenomen “dependenţă serială percepută.”

În cadrul unui experiment controlat, cercetătorii au dispersat grilajele pe ecranul calculatorului. Acum că acestea erau depărtate unele de altele, participanţii n-au mai unit unghiurile. Asta duce la ideea finală conform căreia efectul câmpului de continuitate începe să-şi facă efectul doar atunci când obiectele sunt apropiate.

Fischer şi Whitney mai subliniază faptul că “ puterea acestei prejudecăţi [a creierului]  a fost modelată de atenţie.” Destul de evident, influenţa grilajelor a scăzut cu cât a trecut timpul.

Se pare că multe din obiectele  şi  feţele familiare nu sunt atât de reale cât suntem obişnuiţi să credem. Creierul uman ascunde multe mistere. Cu toate că are o întârziere de 15 secunde în percepţie, creierul poate lucra şi incredibil de repede. Neurologii de la MIT au descoperit recent că chiar dacă ochiul vede o imagine pentru 13 milisecunde, creierul îl poate procesa cu succes.