Cum stai cu imunitatea?

Singura constantă în Univers este schimbarea ne învață Einstein. Nimic nu scapă acestui proces, nici chiar el însuși. Unele lucruri se schimbă mai rapid, altele mai lent, unele mai greu, altele mai ușor însă, nimic poate scăpa acestui proces ineluctabil! Nici munții, nici planetele, nici cosmosul.

Schimbarea înseamnă mișcare. Manifestarea înseamnă mișcare. Universul înseamnă mișcare. Dezvoltarea noastră personală înseamnă mișcare iar modul în care o facem, deschiderea față de această mișcare, schimbare, este sinonimă cu evoluția.

Imunitatea la schimbare, sau rezistența la schimbare este titlul unui curs pe care l-am urmat în cadrul Facultății de Psihologie din cadrul Universității Harvard din Statele Unite, curs creat și prezentat de Profesor Robert Keagan. Pot să spun că este un curs care m-a schimbat și m-a ajutat să văd lucrurile dintr-o perspectivă foarte interesantă.

Oamenii se schimbă cu atât mai greu cu cât țin mai tare cu dinții de status quo-ul existent. De aici apare și durerea și suferința dealtfel. Altfel spus, viteza și ușurința schimbării este direct corelată cu disponibilitatea și deschiderea noastră de ne elibera de vechile credințe sau valori eronate.

Suferința apare atunci când nu suntem dispuși să trecem mai departe. Cu cât ținem mai tare cu dinții de ceva, cu atât procesul de transformare va fi mai anevoios.

În teoria propusă de Profesor Keagan numită Dezvoltare Constructivă, acesta vorbește despre evoluția persoanei dintr-o perspectivă psihologică, cognitivă și o descrie ca fiind alcătuită din cinci pași numind-o Ierarhia Conștiinței.

Kegan descrie 5 nivele de dezvoltare dintre care 4 pot fi atinse în mod progresiv la maturitate deși doar o mică parte din populație atinge nivelul 4 sau 5. Aceste nivele de dezvoltare pot fi descrise succint astfel:

Nivel 1: Manifestare exclusiv impulsivă și dictată de reflexe. La acest nivel omul pur și simplu doar reacționează, fără existența unor decizii conștiente. (pruncia și copilăria timpurie);

Nivel 2: Percepția de sine este guvernată de nevoi și dorințe. Nevoile celorlalți sunt importante doar în măsura în care susțin nevoile personale. Regula de aur pentru această persoană și sensul existenței este cel de „buric al universului.” Individul trăiește într-o lume „separată” de ceilalți. Universul său personal și Universul înconjurător sunt două lumi distincte. (din copilărie până la adolescență);

Nivel 3: Percepția de sine este guvernată și determinată social, bazându-se pe așteptările pe care individul și le imaginează că le au ceilalți de la el. Locusul atenției și al controlului sunt în afară iar valorile proprii sunt împrumutate de la societate. La acest nivel individul se identifică cu lumea exterioară și este  doar o entitate fără o personalitate clar definită. Spiritul de turmă. Cei mai mulți oameni rămân la acest nivel tot restul vieții (adolescență – maturitate);

Nivel 4: Percepția de sine este determinată de un set de valori personale independente de alte persoane sau de societate în întregul său. La acest nivel, individul este autorul propriului set de valori și credințe, proces realizat în mod conștient, volitiv, informat. Identitatea de sine este clar conturată și este liber de constrângeri sociale sau de orice altă natură. Parte din sistem dar necondiționat sau tributar acestuia. (Acest nivel este destul de rar atins și dacă este atins, atunci acest lucru are loc la vârsta maturității);

Nivel 5: Percepția de sine există independent de vreun aspect sau particularitate a identității lor, a istoriei lor sau a oricărei alte caracteristici personale. La acest nivel individualismul este transcens iar individul are libertatea totală de alegere. Această libertate este una fizică, mentală, emoțională și spirituală. Are o percepție holistică, globală și poate vedea și interacționa cu ușurință cu și în orice sistem social sau de orice altă natură. (Foarte rar atins și de obicei niciodată înaintea vârstei de 40 de ani);

Fiecare dintre nivelele superioare le conține pe cel anterioare. Cu alte cuvinte, o persoană care se află la nivelul 3 o poate înțelege și poate exista în universul uneia de la nivelul 2 dar nu și invers. La fel cu fiecare dintre nivelele superioare.

Cu cât evoluăm, cu atât ne eliberăm mai mult de valorile și credințele limitatoare pe care le avem sau care, mai degrabă, ne au ele pe noi, pentru că atâta vreme cât controlul nu este la tine atunci automat este în altă parte. Nu vorbim aici despre obsesia controlului și a puterii ci despre conștientizarea crezurilor care ne conduc viața.

Conștientizarea propriei ignoranțe este prima scânteie de geniu.
– Einstein

Pentru a ne putea elibera de aceste crezuri, trebuie mai întâi de toate să devenim conștienți de ele. Acest prim pas este esențial și fără el, nimic nu se poate realiza. Câtă vreme nu suntem conștienți de aceste programe care (ne) rulează în mintea noastră, ele ne vor controla și manipula pe noi și nu invers.

Un pescar poate să se iasă în larg în căutare de pește și să nu aibă habar de curenții de apă sau care sezonul potrivit pentru un anumit soi de pește și atunci se alege doar cu peștișori micuți.

Curenții pot să îl poarte departe de casă și să se piardă în larg sau, se poate folosi de ei pentru a ajunge rapid și ușor în zone bogate în pești de unde se poate aproviziona pe o perioadă îndelungată.

Noi funcționăm pe pilot automat aproximativ 90% din timp. Aceste procese automate s-au instalat în noi încă înainte ca noi să știm că „noi” existăm și împreună alcătuiesc identitatea noastră de sine.

Suntem suma totală a crezurilor noastre.

Suntem rezultatul influențelor sociale, familiale, culturale, temporale, economice, fizice, religioase în care ne-am născut și în care am crescut. Suntem supuși acestor forțe tot timpul chiar dacă nu suntem deloc conștienți de ele exact așa cum suntem tributari și dependenți de forța gravitațională sau de undele electro-magnetice. Sunt în noi, sunt prin noi, ne controlează dar noi nu suntem conștienți de asta.

Universul fizic este entropic și trecător, la fel cum sunt și nivelele Ierarhiei Conștiinței. Cu cât ieșim mai mult din această carapace și ne cultivăm și elevăm spiritul, cu atât orizonturile se deschid, limitările încep să dispară și viziunea să devină una holistică. Acest proces este unul natural, evolutiv propriu universului în care trăim. Entropia și evoluția nu sunt antagoniste ci dimpotrivă, se ajută și se suțin unul pe celălalt și mențin astfel starea de armonie, de homeostază.

Mai departe te invit să urmărești înregistrarea emisiunii Învață Crește Dăruiește cu Eugen Popa în care am discutat mai pe larg și am explicat mai în profunzime Imunitatea la Schimbare.

[bagaformu list=”awlist3933941″ button=”Da! Vreau Să Știu Fiu Mai Deștept!” heading=”Ți-a Plăcut Acest Articol? Abonează-te!”]

PS: Nu citi singur(ă). Unde-s mulți, Bucuria crește! Trimite acest articol și prietenilor tăi care doresc să aibă o viață mai bună!
PPS: Ți-a plăcut ce ai citit? Abonează-te la Newsletter și primești articole și informații noi.