Cum ne eliberăm de Dependențe?

Consumul si dependențele de alcool, droguri precum și alte dependențe de comportament, problemele sociale, de sănătate și comportamentale asociate, precum și preocuparea față de aceste fenomene constituie o permanență în istoria omenirii. Există dovezi, arheologice dar și antropologice, că diverse substanțe cu efecte fiziologice și psihologice există în lumea omului de mii de ani. Explicaţiile adânci legate de conviețuirea omului cu diverse tipuri de dependențe țin de mecanismele neuropsihice ale plăcerii și durerii și de rolul acestora în economia vieții umane.

La nivelul societăţii contemporane, varietatea comportamentelor adictive a devenit mai amplă și mai problematică decât în oricare alte momente istorice.

Pentru a înțelege ce este comportamentul adictiv, legat de alcool, de droguri, de jocuri de noroc, mâncare, de sex etc., este util șă știm că adicțiile sunt„ fenomene socio-umane totale”  care afectează ființa umană sub toate structurile si functiile sale.

 

Ce sunt Dependențele?

 

Adicția sau dependența, așa cum este mult mai cunoscută în limbajul comun,  este o incapacitate psihologică și fizică de a opri consumul de substanțe chimice, droguri sau activități, chiar dacă provoacă daune psihice și fizice.

 Așadar, dependențele sunt boli complexe, adesea de natură cronică, care afectează atât funcționarea creierului cât și a corpului. De asemenea, provoacă daune grave la nivel familial și social pentru persoana dependentă. Cele mai frecvente simptome ale dependenței sunt pierderea severă a controlului, utilizarea continuă în ciuda consecințelor grave, preocuparea utilizării, lipsa concentrării și atenției, încercările eșuate de renunțare, toleranța și retragerea.

Deși în trecut au existat numeroase neînțelegeri între specialiști, în cele din urmă marile instituții de cercetare medicală  definesc dependența ca pe o boală. Studiile apărute în publicații științifice de prim nivel precum The New England Journal of Medicine susțin poziția conform căreia dependența este o boală a creierului care schimbă modul în care funcționează în primul rând organul cel mai afectat de substanța adictivă și apoi și celelalte organe prinse în sistemul vicios.

Oamenii de știință spun că dependența este o boală, întrucât s-a demonstrate că aceasta modifică literalmente modul de funcționare a creierului, reîncadrându-și structura fundamentală.

 

Dependență vs. Consum

 

Nu toți cei care utilizează compulsiv o substanță au o dependență. Dependența  și consumul sunt termeni diferiți.

Consumul definește o utilizare necorespunzătoare, excesivă sau non-terapeutică a substanțelor care modifică corpul și mintea.

Cu toate acestea, nu toată lumea care folosește o substanță are o dependență. Dependența este incapacitatea pe termen lung de a modera sau de a înceta aportul.

De exemplu, o persoană care bea alcool puternic în timpul unei nopți poate avea atât efecte euforice, cât și nocive ale substanței. Cu toate acestea, nu devine o dependență până când persoana nu simte nevoia să consume această cantitate de alcool în mod regulat, singură sau în momentele din zi când alcoolul poate afecta activitățile obișnuite.

O persoană care nu a dezvoltat încă o dependență poate fi descurajată în continuare prin efectele secundare dăunătoare ale consumului de substanțe. De exemplu, vărsăturile sau trezirea cu o mahmureală după ce beau prea mult alcool pot descuraja unii oameni să ajungă să bea în exces.

Psihologii arată că decizia de a continua consumul până ajunge la un abuz de utilizare și apoi la dependență este influențată de factori biologici, personalitate, mediul familial și influența socială. Modul în care creierul percepe efectele secundare ale primului consum de orice substanță va define rezistența sau atracția către aceasta.

 

Cum schimbă dependențele creierul?

 

Creierul uman este învățat să ne răsplătească atunci când facem ceva plăcut. Orice comportament  direct legat de sănătatea noastră și de supraviețuire declanșează eliberarea unui neurotransmițător numit dopamină.

Dopamina este un neurotransmiţător care ajută la controlarea centrilor de recompensă şi plăcere ai creierului. Dopamina mai ajută şi la reglarea mişcării şi reacţiei emoţionale, permiţându-ne nu numai să observăm recompensele, ci să acţionăm, apropiindu-ne de acestea.

Când primim o recompensă de orice fel, în creierul nostru se eliberează dopamină. După un timp, stimulul şi dopamina pot conduce la un proces de învăţare. Cercetătorii au aflat recent că rapiditatea cu care învăţăm, precum şi caracterul permanent al procesului au o legătură directă cu cantitatea de dopamină disponibilă în creier. Pe măsură ce suntem recompensaţi iar şi iar, învăţăm la nivel foarte profund că ar trebui să continuăm să facem “acel ceva” şi astfel devine foarte greu să ne dezobişnuim de acest tipar comportamental.

Învățăm să asociem nu numai acel comportament cu recompensa, dar dorim să facem acel comportament atunci când recompensele nu sunt în jur. Chiar și atunci când există modalități mai bune, mai ușoare și mai puțin distructive de a ne face să ne simțim mai bine, creierul nostru este pregătit să facă acea acțiune pe care este obișnuit să o facă – un drog, o băutură, un sex, orice – pentru a simți din nou această satisfacție.

Oamenii devin dependenţi de ceva, deoarece acel ceva le oferă un fel de satisfacţie imediată. Drogurile, alcoolul, fumatul, zahărul, mâncarea, sexul, pornografia, cumpărăturile, precum şi alte comportamente care dau dependenţă au, de fapt, un efect opus asupra nivelului de dopamină pe termen lung. În esenţă, când devenim mult prea dependenţi de ceva, “circuitul de recompensă” al creierului nostru funcționează peste parametrii normali şi ajungem să căutăm în permanență senzaţia.

 

Simptome

Principalele simptome ale dependențelor includ:

 

  • căutarea necontrolată a substanței sau repetarea lipsită de control a comportamentului
  • neglijarea sau pierderea interesului pentru activitățile care nu implică substanța sau comportamentul dăunător
  • dificultăți în relaționare, care implică adesea îndepărtarea de persoanelecare identifică dependența
  • o incapacitate de a opri consumul sau de a schimba comportamentul, deși poate provoca probleme de sănătate sau probleme personale, cum ar fi probleme la locul de muncă sau în familie
  • ascunderea substanțelor sau comportamentelor și menținerea secretului, de exemplu, prin refuzul de a explica schimbări fiziologice apărute în timpul consumului
  • asumarea crescută a riscurilor, atât pentru a accesa substanța sau activitatea, cât și în timpul utilizării sau implicării în ea
  • stări de anxietate, irascibilitate, apatie, insomnia, oboseală accentuate în lipsa administrării substanței adictive
  • dorința continua și eforturi repetate de a stopa/controla comportamentul

Tipuri de Dependențe 

La nivel de substanțe:

  • Alcoolul
  • Nicotina
  • Drogurile
  • Zahărul
  • Medicamentele

 

La nivel de comportament

  • Dependențe în context de comportament alimentar: anorexie, bulimie.
  • Dependenţa de jocurile de noroc
  • Dependenţele afectiv-sexuale (de sex sau de iubire)
  • Dependenţa de muncă(„workaholism”)
  • Dependenţa de putere și control asupra celorlalţi, inclusiv prin violență și agresivitate
  • Dependenţele de realitatea virtuală, computer si internet (rețele de socializare, jocuri online, pornografie)
  • Dependenţa de religie şi misticism, de practici spirituale și ritualuri
  • Dependeța de sporturi ,exerciţii , asociata cu dopajul
  • În cazul femeilor, dependența față de un standard de frumusețe

Cum pot fi tratate dependențele?

 

Primul pas către recuperare este recunoașterea faptului că abuzul de substanțe a devenit o problemă în viața persoanei care perturbă calitatea vieții sale. Odată ce individul recunoaște impactul negativ al unei substanțe sau al unui comportament asupra vieții sale, poate începe căutarea celei mai eficiente modalități de tratament în cazul său.

Acest prim pas surprinde capitularea persoanei dependente prin recunoaşterea că substanța sau comportamentul adictiv a ajuns să pună stăpânire pe sine, aşadar se predă în faţa adicţiei. Adesea individului îi este foarte greu să recunoască nu doar faţă de ceilalţi dar mai ales faţă de sine însuşi.

Este însă un prim pas esențial, deoarece în lipsa conștientizării și a hotărârii ferme a persoanei de a se vindeca, șansele de recuperare sunt nule. Aproape niciun individ care începe un tratament sau o terapie fiind supus insistențelor familiei, prietenilor apropiați sau obligat de un sistem social nu va duce la bun sfârșit procesul sau își va relua viciul “când furtuna trece”.

Opțiunile de tratament pentru dependență depind de mai mulți factori, inclusiv tipul de tulburare de dependență, lungimea și severitatea utilizării și efectele acesteia asupra individului.

Pentru unii oameni, “tratamentul” poate dura tot restul vieții. Aceștia vor trebui să se abțină de la substanță pe toată durata vieții.

De exemplu, un alcoolic nu va mai putea bea niciodată cu măsură, așa cum o poate face o persoană fără incidente cu alcoolul, ceea ce face ca alcoolul să fie, în fond, o boală nevindecabilă. Este însa tratabilă si remediabilă. Scopul oricărei terapii este acela de a-l ajuta pe alcoolic să ajungă la abstinență. În aceeași situație se află și fumătorii sau dependenții de droguri.

Dacă poți recunoaște influența negativă a oricărei adicții în viața ta, dar încă nu găsești motivația necesară pentru a renunța, îți propun un exercițiu simplu:

Scrie pe două coloane a unei foi de hârtie, pe o  parte lucrurile care le-ai pierdut şi pe celaltă parte lucrurile pe care le-ai câştigat în urma consumului substanței X sau exercitarea modelului de comportament Y, faptele bune pe care le-ai realizat datorită acestora şi faptele de care îți este ruşine.

Acest exercițiu te va ajuta să te gândești serios la problema ta și să pui în balanţă aspectele pozitive şi aspectele negative, ca apoi să ai o imagine de ansamblu asupra acestora pentru a lua o decizie.

 

Metode de tratare a dependențelor

 

Dezintoxicarea

Probabil cea mai cunoscută formă de tratament pentru persoanele dependente de substanțe cu ricuri și efecte puternice.

Dezintoxicarea implică curățarea unei substanțe din corp și limitarea reacțiilor de retragere.

În 80 % din cazuri, procesul se face într-o clinică  de tratament care va folosi medicamente pentru a reduce simptomele de sevraj.

Dacă o persoană este dependentă de mai multe substanțe, de multe ori va avea nevoie de medicamente diferite pentru a reduce simptomele de sevraj pentru fiecare.

Dezintoxicarea va fi însoțită, în cele mai multe cazuri, de alte forme de terapie pentru a ajuta individul să depășească psihic dependența, să învețe să trăiască fără comportamentul adictiv și să se reintegreze în familie și în societate.

 

Terapia cognitiv – comportamentală

Terapia cognitiv-comportamentala este terapia clasică, conversatională, care își propune să înțeleagă și apoi modifice comportamentele și experiențele care au condus la instalarea adicției, gândirea negativă, atitudinea si comportamentul ce blochează recuperarea.

Psihoterapia cognitiv-comportamentală este un proces în general de lungă durată, care variază în funcție de natura adicției dar și de motivația individului de a se vindeca. Riscul pe care îl prezintă orice terapie pe termen lung sunt reprezentate de posibilele descurajări și de efortul crescut prin care trece cel dependent pentru a ține departe substanța sau comportamentul distructiv.

Terapia de grup

O metodă de terapie devenită din ce în ce mai populară este terapia de grup, chiar dacă rezultatele sale au fost puse de multe ori la îndoială.

În cadrul terapiei de grup se întâlnesc oameni care au experimentat şi au trăit aceleaşi lucruri ca şi tine. Participanţii vorbesc despre acest lucru, se ajută reciproc în viaţa de zi cu zi şi pot petrece timpul liber împreună. Nu există constrângeri – membrii se întâlnesc de bună voie, având aceeași motivație puternică de a-și schimba viața.

 

IEMT

Menționam mai sus că principala provocarea a terapiilor clasice este durata lungă de desfășurare, ceea ce pentru un individ aflat sub ghearele monstrului ascuns în adicție înseamnă o luptă interioară mai lungă și mai grea, cât și un nivel de stres și anxietate mai ridicat.

Cei care îmi urmăresc activitatea, știu deja că nu sunt un adept al terapiilor de lungă durată și aș alege oricând o formă de terapie rapidă pentru eliberarea oricărui tip de probleme. Am ales pentru acest articol să-ți prezint o terapie absolut fantastică, pe care, din fericire, o vom aduce în curând și în România în premieră la Asociația Română de Hipnoză😊

Andrew T Austin a creat IEMT (Terapia Integrativă prim Mișcarea Ochilor) pornind de la faptul că ligamentele și mușchii care controlează ochii sunt conectate în mod direct, ca niște fire neurologice, la anumite părți ale creierului. Terapia se folosește de  mișcarea ochilor în anumite poziții astfel încât să facă legătura cu acea parte a creierului care stochează amintirile și emoțiile. Impreună  cu mișcări simple ale ochilor, IEMT folosește și tehnici de interogare pentru a schimba modele de gândire și credințe nebenefice, producând rezultate fantastice pentru orice tip de adicție.

Nu toate adicțiile au ca rădăcină abuzul și trauma, dar chiar cred că toate pot fi conectate cu o experiență dureroasă.  O rană este la baza oricărui comportament dependent. Este prezent într-un jucător de jocuri de noroc, într-un depedent de internet, în cumpărătorul compulsiv, în omul afundat în muncă. Rănile nu sunt pentru toți la fel de adânci iar durerile emoționale nu sunt la fel de sfâșietoare – dar sunt acolo.  După cum întelegem astăzi, efectele stresului suferit în primii ani de copilărie, cât și a experiențelor adverse, ne formează psihologia și neurobiologia adicțiilor din creier.”  Gabor Mate

Majoritatea psihologilor consideră că la baza oricărei adicții se ascunde o trauma, și că orice dependență este, de fapt, efectul unui eveniment traumatic. IEMT este o formă de terapie care s-a dezvoltat pentru a rezolva simptomele care rezultă din traumele de viață. Aceasta lucrează cu evenimente trecute, prezente și viitoare ale evenimentelor traumatice.

 

Cine este Andrew T. Austin?

Andrew T. Austin este unul dintre cei mai renumiți terapeuți din Marea Britanie, fiind recunoscut la nivel mondial cu o vastă experiență în domeniul NLP și al coachingului.

Andrew este autorul celebrei cărți, The Rainbown Machine – Tales from a Neurolnguistic’s Journal și creatorul mai multor metode terapeutice, Metaforele Mișcării și IEMT fiind doar câteva dintre ele.

Andrew are un background in neurologie și neurochirurgie și a utilizat din plin aceste cunoștințe atunci când a creat tehnicile sale revoluționare.

Metodele sale au fost incluse in Enciclopedia SAGE a Teoriilor în Consiliere și Psihoterapie.

 

După succesul de anul trecut cu Metaforele Mișcării, Andrew T. Austin aduce în premieră o tehnică fantastică pentru remedierea traumelor emoționale și un instrument generativ pentru schimbări și transformări interioare puternice.

Ne vedem pe 26-29 septembrie la o nouă premieră la Asociația Română de Hipnoză: Formare Internațională IEMT cu Andrew T. Austin.

Pentru detalii și înscriere – www.hipnoza.ro/iemt

2019-07-31T10:13:33+02:00 30 iulie 2019|

1 Comentariu

  1. Maia Vadan 6 august 2019 at 18:07 - Raspunde

    Foarte interesant!

Lasa un comentariu