Luându-i în considerare povestea iniţială, nu este deloc surprinzător că hipnoza şi ştiinţa medicală au părut de multe ori ca fiind în conflict. Medicul acrediat în mod obişnuit cu crearea hipnozei, în ciuda formei sale relativ primitive, este Franz Mesmer, un doctor din Viena secolului al 18-lea.

Mesmer a creat o teorie generală a unei boli numite “magnetism animal” care susţinea că fiecare fiinţă umană poartă în interiorul său o forţă magnetică internă, în formă lichidă. Boala apare atunci când se blochează fluidul, şi poate fi vindecată dacă reuşeşti s-o convingi să curgă din nou, sau cel puţin într-acolo duce gândirea lui Mesmer.

Pentru ca lichidul să curgă, după cum descrie jurnalistul de ştiinţă Jo Marchant în ultima sa carte, Cure (Vindecarea), Mesmer “pur şi simplu unduia mâinile direct prin corpul pacienţilor săi.” – originea acelor mişcări de mâini melodramatice pe care hipnotiştii de scenă le folosesc în ziua de azi.

Franz Mesmer

După ce şi-a creat susţinători substanţiali, “hipnoza” a devenit “apogeul fashion” de la sfârşitul anilor 1780 în Paris, scrie Marchant – Mesmer devenise subiectul a ceea ce era în esenţă primul studiu clinic din lume.

Regele Loius al XVI-lea a adus la un loc o echipă cu cei mai buni oameni de ştiinţă ai lumii, inclusiv pe Benjamin Franklin, care a testat hipnoza şi i-a descoperit capacitatea de a “vindeca”, ca fiind, în esenţă un efect de placebo. “Nu există nici urmă de existenţă a vreunui fluid,” a scris Franklin, “Practica…este arta de a creşte imaginaţia gradual.”
Poate că da. Dar asta nu înseamnă că nu va funcţiona.

Cu mai mult de 200 de ani mai târziu, cercetarea din neuroştiinţă confirmă cel puţin o parte din teoria ciudată a lui Mesmer. Nu, nu există niciun fluid magnetic care ne trece prin corpuri. Dar puterea simplei sugestii – a imaginaţiei, cum a spus-o Franklin – este un tratament mult mai eficient decât s-ar aştepta mulţi sceptici moderni să fie, cauzând schimbări reale, măsurabile, în corp şi creier.

Hipnoza s-a dovedit a fi un tratament eficient pentru gestionarea durerii, stresului şi anxietății şi combaterea traumelor şi fobiilor. De asemenea mai este asociată folosirea pentru a “îndrepta” amintiri reprimate ce au legătură cu afecţiuni mentale și emoționale.

Medicii şi psihologii observă lucrurile astea cu proprii ochi de câteva secole deja; acum, mulţi dintre ei spun că studiile ce implică imagistica creierului (fără să menţionăm respectul profund pe care oamenii tind să-l aibe pentru toate lucrurile cu prefixul de “neuro”) îi ajută într-un final să-şi dovedească punctul de vedere.

Oamenii care practică hipnoza într-un decor clinic susţin de mult timp că pacientul hipnotizat intră într-o stare de conştientizare modificată. Chiar dacă n-ai făcut niciodată hipnoterapie, sunt șanse mari ca tu să fi experimentat această stare. “Este ca şi cum te-ar prinde un film bun astfel încât uiţi că te uiţi la un film şi intri în lumea imaginată”, a spus David Spiegel, psihiatru şi director medical la Universitatea din Stanford Center for Integrative Medicine.

În creier, această stare arată destul de ciudat. Un studiu renumit publicat în binecunoscuta revistă Science, la sfârşitul anilor 1990, condus de Pierre Rainville de la Universitatea din Montreal a descris cum oameni aflați sub hipnoză îşi puneau pentru scurt timp mâinile în apă fierbinte, încălzită până la 116 grade Fahrenheit. Unora li s-a spus că vor simţi durere, dar că nu vor fi prea deranjaţi de ea – dacă, pe o scară de la 1 la 10, durerea s-ar simţi în mod normal pe la un 8, ar simţi-o ca pe un 4.

În timp ce toţi participanţii aveau mâinile în apa de 116 grade Fahrenheit, le-au fost scanate creierele. Rezultatele au fost clare: Cei cărora li s-a spus că durerea va fi mai puţin intensă au arătat mai puţină activitate în creiere – în special, în cortexul cingular anterior, asociat cu procesarea durerii.

“Acel studiu a schimbat întregul peisaj”, spune Dave Patterson, psiholog de la Universitatea Washington din Seattle, care a folosit hipnoza încă din 1980 pentru a ajuta victimele incendiilor să reziste durerii intense ce vine o dată cu îndepărtarea necesară dar chinuitoare a bandajului şi curăţarea rănilor. “Cu hipnoza, captezi atenţia oamenilor…Faci ca oamenii să aibă o stare de atenţie mai pasivă şi se opresc din a judeca totul. Pur şi simplu lasă lucrurile să aibă loc,” a spus Patterson.

“În îngrijirea arsurilor, ştii că o să dea bandajele jos şi apoi vor începe să spele rănile,” a explicat el. “Mesajul este că atunci când rănile îţi sunt spălate, acesta va fi memento-ul care îţi va aminti de cât de confortabil eşti.” Pacienţii vor arăta deseori ca şi cum dorm. “Dar dacă-i întrebi, ‘Dacă încă mă poţi auzi, simţi cum dai din cap’, aproape întotdeauna vei obţine mişcarea din cap” a spus el.

Nu fiecare persoană este hipnotizabilă în acelaşi grad; unii nu sunt deloc hipnoizabili. “A fi hipnotizabil…este modest corelat cu absorbţia, o construcţie de personalitate care reflectă dispoziţia de a intra în stări de atenţie îngustată sau extinsă şi cu limite estompate între sine şi obiectul percepţiei”, scrie John F. Kihlstrom, psiholog de la Universitatea California, Berkeley, într-o lucrare din 2013 despre Cortex. “În schimb, absorbţia este legată de ‘deschiderea la experienţă’, una dintre ‘Cele Cinci’ dimensiuni ale personalităţii.”

Acum, noile cercetări ştiinţifice, susţinute de avansul tehnologic, pun în lumină nuanţele neurologice ale răspunsului creierului la hipnoză. Spre exemplu, un studiu recent de la Universitatea Stanford School of Medicine, ajută la explicarea motivului pentru care unii oamenii ajung uşor în starea de transă, în timpii ce alţii nu.

David Spiegel , autor principal al studiului, defineşte hipnoza ca pe o stare de atenţie puternic concentrată, obţinută în urma respiraţiei profunde şi a relaxării muşchilor. Atunci când pacienţii sunt hipnotizaţi în totalitate ei pot, spre exemplu, să-şi modifice minţile pentru a percepe durerea ca fiind mai puţin dureroasă. Despre acest studiu am scris și aici.

Iată că am avansat destul de mult faţă de zilele magnetismului animal al lui Mesmer. De asemenea, interesul crescut pentru meditaţia de tip mindfulness sugerează că acceptarea trendului de conexiune minte-corp este în creştere.

Dacă ți-a plăcut, poți chiar să te abonezi la newsletter! Chestia aia de mai jos unde bagi datele tale si apoi dai click pe butonul roșu pe care scrie ‘Mă Abonez’!

PS: Spread the Dragostea! Dă și altora să citească, distribuie mai departe!