Îmi pare rău. Iartă-mă. N-am vrut. Îmi cer scuze. Toate acestea exprimă într-un fel sau altul regretul pe care îl resimțim față de cineva pentru comportamentul sau dialogul nostru în raport cu acea persoană.

Unii oameni o spun din vârful buzelor, iar alții din adâncul sufletului. Cu toate acestea, de multe ori însă, scuzele nu par credibile din mai multe motive, indiferent de cât de pătrunși suntem noi de acel sentiment de părere de rău sau de regret. Cum să facem astfel încât scuzele noastre să fie cât mai credibile?

Ca de obicei, există cercetători care studiază tot felul de lucruri interesante și, desigur, scuzele nu puteau să lipsească din aceste cercetări.
Aceștia au ajuns la concluzia că o scuză trebuie să întrunească șase elemente pentru a fi cu adevărat bună și pentru a avea o rată de succes cât mai mare! Dintre acestea, două par a fi cele mai importante!

Studiul despre care vorbesc detaliază care sunt cele șase elemente:

1. Exprimarea regretului
2. Explicația a ceea ce a mers greșit
3. Asumarea responsabilității
4. Declarația regretului
5. Propunerea unei reparații
6. A cere iertare

Cu toate acestea, două dintre ele sunt mai importante ca celelalte.
În fruntea listei se află recunoașterea responsabilității, a explicat prof. Roy Lewicki, autorul principal al studiului: „Descoperirile noastre au arătat faptul că cea mai importantă componentă este asumarea responsabilității. Spune că este vina ta, că ai făcut o greșeală.”
De cele mai multe ori însă, avem tendința să declinăm responsabilitatea și, în dorința noastră de a fugi, de a ne ascunde, funcționăm reactiv și căutăm să dăm vina pe altcineva sau altceva, exterior nouă și deci, în afara zonei noastre de control.
Dacă vrei ca boacăna ta să aibă șanse cât mai mari să fie iertată sau măcar trecută cu vederea, recunoaște că ai călcat strâmb!

Proverbiala înțelepciune populară este, încă odată, susținută și demonstrată cu claritate și exactitate: Greșeala recunoscută este pe jumătate iertată!
După asumarea responsabilității, cea de-a doua cea mai eficientă strategie este să te oferi să repari greșeala.

Profesor Lewicki spune că: „Una dintre preocupările cu privire la scuze este că vorbele nu valorează doi bani. Dar, când spui: «O să îndrept ce este greșit», îți iei angajamentul de a lua măsuri pentru a reface daunele.”
Ca să continuăm în aceeași linie a înțelepciunii populare, putem spune că „vorbele trec, dar faptele rămân” sau „lasă faptele să vorbească”. Nimic nu se compară cu demersurile și acțiunea declarată de a repara greșeala.
Următoarele cele mai importante sunt exprimarea regretului, explicarea a ceea ce a fost greșit, și să spui că îți pare rău.

Concluziile se trag dintr-un studiu în care oamenii citesc mai multe scenarii în care o persoană comite o greșeală pentru care trebuie să își ceară scuze.
Scuza conținea fie una, trei sau toate cele șase componente. Oamenii au evaluat diferitele grade ale scuzei în funcție de eficiența acesteia.
Acest studiu a testat doar eficiența componentelor scrise.
Alți factori vor fi de asemenea importanți, a spus prof. Lewicki: „Evident, lucruri cum ar fi contactul vizual și o expresivitate adecvată de sinceritate sunt importante atunci când îți ceri scuze față în față.”

Desigur, cel mai bine ar fi să nu ajungem să ne cerem scuze. Uneori oamenii cer din partea noastră să fim sau să facem ceva ce nu suntem, caz în care scuzele sunt de prisos.
Scuzele au valoare în măsura în care TU consideri că ai greșit. Cu alte cuvinte, dacă în sistemul tău de gândire și de crezuri, acțiunea pe care ai realizat-o sau vorbele pe care le-ai spus NU reprezintă ceva care să necesite scuze, atunci acestea vor fi rostite doar de dragul celui care dorește să le audă. Ceea ce este desigur, foarte ok!

Este foarte important să te cunoști și să poți identifica unde sunt limitele tale și unde încep cele ale celor din jur.
Trăiește-ți viața după principiile tale și nu ale celorlalți pentru că ESTE viața TA și nu a celorlalți. Nu calci pe cadavre ca să obții ceea ce vrei însă, în același timp, nici nu te faci preș de teamă să nu deranjezi pe careva.
Cei din jur vor fi oricum deranjați de tine, orice ai face. Dar, ține minte, EI se deranjează și te iau pe tine drept motiv, cauză a deranjului lor. Asta nu înseamnă că ești, ci că ei au nevoie de un țap ispășitor.

Trăiește-ți viața în armonia dintre valorile și crezurile tale și cele ale societății în care te afli, cu accent pe ce îți dorești TU, nu lumea.
Ca să îl parafrazez pe Kurt Vonegut „Acționează ca să mulțumești o singură persoană (pe tine). Dacă deschizi fereastra și faci dragoste cu lumea-ntreagă, povestea ta se va îmbolnăvi de pneumonie.

Repet: TU vei ști când ai călcat pe bec. O simți în adâncul sufletului tău. Atunci este momentul să spui și mai ales să faci ce ai de făcut pentru a îndulci situația.
Aceasta este Cheia pentru o scuză perfectă.

Articol publicat inițial AICI