A Avea sau A Fi? 20 de citate care vor da mai mult sens vieții tale

“A avea sau a fi?” este una dintre cele mai influente cărți psihologice din a doua jumătate a secolului al XX-lea. A avea   sau   a   fi? este un rezumat al gândirii pătrunzătoare a legendarului psihanalist Eric Fromm, un manifest pentru o nouă revoluție socială și psihologică care să salveze planeta dominată tot mai mult de de materialism. Fromm  urmăreşte  istoria   şi efectele   a  două  moduri   fundamentale   de  a  exista:   cel  bazat pe “A AVEA”  – avere,  putere  şi agresivitate, respectiv “A FI” – motivat de dragoste, dăruire şi spontaneitate.

Epoca  modernă a început atunci când oamenii au încetat să mai trăiască la mila naturii și, în schimb, au început să aibă control  asupra ei. Undeva în acest proces tendința naturală a omenirii a trecut de la a-și exercita propriile abilități și puteri umane, la una în care alergăm după tot mai multe obiecte și instrumente care înlocuiesc propria noastră putere de a gândi, de a simți și de a acționa independent. Fromm susține că schimbarea pozitivă – atât socială, psihologică cât și economică – poate să vină doar din interior, prin iubire și empatie.

Fromm folosește rațiunea, știința, istoria, logica și înțelepciunea pentru a arăta cum putem trăi vieți sănătoase și semnificative într-o lume dominată de groază, durere și anxietate.

Admir scopul, profunzimea și lărgimea viziunii lui Fromm, pasiunea și angajamentul său de a arăta lumii principii și valori solide pentru o viață autentică, trăită cu sens și conștientizare. Mai jos am ales 20 de citate care îi aparțin lui Fromm și care vor da mai mult sens vieții tale și care vor răspunde la întrebarea “ A avea sau a fi?”

 

  1. Totul se va schimba când vom trece de la „a avea” la „a fi”.
  2. Omul este singurul animal pentru care propria sa existenţă constituie o problemă pe care trebuie s-o rezolve.
  3. Omul care nu poate crea vrea să distrugă.
  4. Fiinţele umane sunt mai înspăimântate de faptul de a fi alungate din societate decât de cel de a muri.
  5. Faptul că milioane de oameni împărtăşesc aceeaşi boală mentală nu îi face pe toţi sănătoşi.
  6. Dreptul de a ne exprima gândurile înseamnă ceva numai dacă suntem capabili să avem gânduri proprii.
  7. Omul modern trăiește cu iluzia că știe ce vrea, dar de fapt vrea ceea ce se presupune că trebuie să vrea.
  8. Fericirea nu este un oarecare dar dumnezeiesc, ci o realizare pe care omul o capătă datorită capacităților sale interioare.
  9. Întrebarea nu este dacă omul este sau nu religios, ci ce tip de religie are – este vorba de una care promovează dezvoltarea umană şi manifestarea puterilor specifice omului, sau de una care paralizează creşterea fiinţei umane?
  10. Înţelesul expresiei”a fi viu” nu este unul static, ci unul dinamic. Existenţa este acelaşi lucru cu descoperirea puterilor specifice ale organismului. Actualizarea puterilor potenţiale este calitatea înnăscută a tuturor organismelor. De aceea descoperirea potenţialului omului conform legilor naturii ar trebui văzută ca un scop al vieţii.
  11. Oamenii se nasc egali, dar se nasc și diferiți.
  12. Destinul nefericit al multor oameni este rezultatul nealegerii lor. Ei nu sunt nici vii, nici morţi. Viaţa devine ca o scândură, o ocupaţie fără valoare, iar afacerile – doar mijloc de protecţie faţă de chinurile de a fi în lumea umbrelor.
  13. Pentru a nu ne simţi total izolaţi – fapt care ne-ar condamna la nebunie – avem nevoie să găsim o nouă unitate: cu celelalte fiinţe umane şi cu natura.
  14. Scopul omului – e să fie el însuşi, iar condiţia de a atinge acest scop este să fii om pentru tine însuţi. Nu renunţarea la sine, nici egoismul, ci dragostea faţă de sine, nu refuzul individualităţii – dar confirmarea propriului eu: iată adevăratele ţeluri superioare ale eticii umanitare.
  15. Întreaga viață a unui individ nu este altceva decât procesul de a se naște pe el însuși; într-adevăr ne naștem complet atunci când murim.
  16. Noi nu trebuie să dăm nimănui răspuns şi explicaţii până când faptele noastre nu provoacă durere şi nu îi deranjează pe ceilalţi. Câte vieţi au fost distruse prin această obligaţia „de a da explicaţii”, care presupune faptul de a fi îneţeleşi, adică de a vă îndreptăţi. Lăsaţi să vă judece după faptele dvs şi după ale lor – despre adevăratele dvs intenţii orice om liber nu trebuie să dea explicaţii nimănui, decât sieşi, conştiinţei sale şi câtorva care au dreptul de a cere explicaţii.
  17. Dacă persoana simte iubirea după principiul posesiei, asta înseamnă că el tinde să lipsească „obiectul iubirii” de libertate și să-l țină sub control. Acest tip de iubire nu dăruiește viață, dar o suprimă, o distruge, o sufocă și o ucide.
  18. Principala sarcină din viaţa unui om este să se nască, să devină ceea ce îi permite potenţialul. Cel mai important produs al efortului său este propria personalitate.
  19. Viaţa nu are un alt înţeles decât acela pe care i-l dăm fiecare, cu toată forţa de care suntem capabili.
  20. Lasă-ţi mintea să pornească într-o călătorie printr-o stranie lume nouă. Lasă deoparte toate gândurile de până acum adespre lume. Lasă-ţi sufletul să se îndrepte într-acolo unde tânjeşti să fii. Închide-ţi ochii şi permite-i spiritului tău să se înalţe şi vei trăi cum n-ai făcut-o niciodată mai înainte.
2019-01-11T14:04:22+02:00 11 ianuarie 2019|